15 February 2009

Am revenit

...acasa. Stiu ca am lipsit cam mult si probabil ca o sa mai lipsesc, insa lucrurile s-au precipitat fantastic si au luat o turnura neasteptata. Acum o luna, Bro' m-a intrebat daca e ok sa lipseasca din tara in perioada 5- 15 februarie, ca el vrea sa fie aici cand vine pe lume piticot, asa ca vroia sa stie cand trebuia sa nasc si daca era safe sa lipseasca. Ooooooooooooo, stai linistit, am zis eu, pai termenul nasterii e 1 martie. Baiat. Pesti.

Urmatoarea programare la doctor? 12 februarie.

Insa miercuri 4 februarie mi-am verificat tensiunea, ca de obicei. Nimic iesit din comun, era un element ce trebuia tinut sub observatie, asa ca pur si simplu, trecand pe langa aparatul de luat tensiunea, am zis sa ma verific. Aveam 14 cu 8, tensiune la care nu mai ajunsesem in timpul sarcinii si despre care doctorul imi spusese ca nu e ok, sa-l sun daca apare sau, mai rau, daca am mai mult de atat. Cum dupa jumatate de ora tensiunea era aceeasi, m-am agitat putin, l-am sunat pe Bu, am sunat doctorul, am mers la el si mi-a luat again tensiunea (tot 14 cu 8, dar eu ma simteam excelent)... si mi-a dat niste pastile sa iau, tensiunea de supravegheat insistent si sa merg vineri la prima ora la spital sa fac o ecografie Doppler.

Ok, am luat pastilele, tensiunea a revenit la normal... a doua zi am tropaduit linistita prin oras, am fost si la birou sa-mi iau adeverinta de serviciu... mi-am monitorizat tensiunea constant, totul era super ok... asa cum a fost toata sarcina, fara probleme majore, o bucurie... Singurul semn de mirare? Parca bebe era cam linistit in ultima vreme dar de lovit tot lovea si, well, era ultima luna, nu mai avea atata loc de frasuit prin burta... Dar chestiunea ma nelinistea cumva in coltul sufletului si acum, cu puseul de tensiune, asteptam cu inima cat un purice ecografia, sa vedem ce mai face bebe.

Vineri 6 februarie, la prima ora, eram cu Bu de manuta la spital. Stat asteptat, intrat la ecografie, am auzit cum batea inima lui bebe, ne-a mai venit inima la loc... si din punctul ala lucrurile au luat-o la galop catre un final neasteptat: doctorita s-a incruntat, ne-a spus ca doctorul nostru trebuie sa vada ecografia neparat si ca merge ea cu noi... doctorul era in operatie, a trebuit sa asteptam jumatate de ora pe o bancuta in hol, incercand sa ne tinem pana si respiratia, sa nu cumva sa tulburam spiritele (da, am fost calma, ce puteam sa fac, insa in inima mea eram moarta de frica), dupa care i-am vazut pe cei doi doctori sfatuindu-se si am aflat ca trebuie sa facem cezariana de urgenta, ca fatul e in pericol mare din cauza tensiunii si nu mai stiu bine ce altceva pentru ca suna incredibil de ireal.

Nu am mai avut timp nici sa ii asteptam pe ai mei cu lucrurile necesare mie si lui bebe, i-am sunat doar si le-am spus ce si cum sa aduca de acasa (norocul meu ca le cumparasem deja, doar ca nu erau organizate deloc...), m-am imbracat cu o camasa de la spital care imi era stramta, un halat scurt si niste papuci dubiosi si gata, m-au bagat in zona de operatie, unde Bu nu avea voie. El ramasese pe hol, disperat, in timp ce pe mine m-au conectat la un monitor (pentru bataile inimii lui bebe) si m-au pus sa discut cu diversi doctori: de la un rezident pana la o anestezista. A trecut asa cam jumatate de ora, stateam intr-o pozitie incomoda si ma simteam incredibil de singura si neajutorata... insa panica m-a cuprins cu adevarat in sala de operatie, cu masa aia ingusta si luminile puternice... o multime de oameni necunoscuti... m-au intepat in coloana de trei- patru ori (pentru rahi) si nu a mers, eu deja tremuram toata... asa ca mi-au facut anestezie generala. Pana in sala de operatie am reusit sa raman calma, insa acolo... groaznic, mi-a fost teribil de frica. Ultimul lucrur pe care mi-l amintesc este ca ma dadusera cu iod si ma legau de masa...

Dupa aceea am aflat ca ai mei l-au gasit pe Bu in culmea disperarii... si ca dupa operatie a venit doctorul si le-a spus ca eu si piticot suntem ok. Baiat, 2 300 g, nascut la 37 de saptamani, varsator (asa cum dorea Bu :-) ). Eu eram la terapie intensiva, bebe la incubator, dar eram bine... Tot dupa aceea am aflat ca mai apoi, mort de fericire, Bu a anuntat/ sunat tot universul si a tarat-o pe mama in oras sa-mi cumpere un ceas superb pe care l-am primit cand am ajuns acasa :D.

Restul? Nu am vrut cezariana, dar nu am avut de ales. Doare ca naiba si m-au si intepat mai apoi pe toate partile. Am avut si perfuzii si tensiune marita, dar s-au rezolvat. M-au tinut la terapie intensiva pana luni, cand m-au transferat mai aproape de bebe. Piticot a stat si el in incubator pana la externare, insa nu a avut nevoie de perfuzii decat la inceput si nu a fost cazut sa urmeze ceva tratamente. E insa mic- 48 de cm. Casa nu era pregatita- norc doar ca apucasem sa cumpar/ adun cam toate lucrurile (de la patut pana la scutece, cantar, creme si hainute) si facusem liste cu ce trebuie/ cand/ unde. Mai dadusem si comanda pentru ceva mobila, chestie care a picat ca nuca in perete in tot balamucul declansat de nasterea precipitata, asa ca mama si Bu, completati mai apoi de unchiul si parintii lui Bu, au tras de nebuni sa termine casa la timp pentru mine si copil. Au dezinfectat, au montat tot, au cumparat ce stiau ca imi doream dar nu ajunsesem inca sa iau (un dulapior), au adus perdelele comandate de mine, au montat lustra, cumparat covor, invatat sa foloseasca sterilizatorul in timp record, pus hainele in dulapuri si facut ture dupa ture la spital, tot aducandu-ne mie si lui bebe diverse lucruri de care aveam nevoie si incercand sa ma si hraneasca pe mine...

Vinerea asta (dupa o saptamana) am fost externati. Bebe, zis mai nou si Cachici (pt ca face caca des :D) este un mancacios ceva incredibil, teribil de mic- atarna pampersii pe el si inoata in tote hainele, vioi si plin de energie, frumos foc (si nu o zic doar eu :D) si destul de cuminte so far. Noi tremuram ca varga la fiecare sughit si adiere de vant, ne dispera cat de neajutorati suntem. Bu este topit, afiseaza o figura usor tampa, a invatat sa schimbe scutecele si sa-i dea biberon si se comporta usor haotic :D. Iar eu... well, si acum imi vin lacrimi in ochi cand ma gandesc la episodul nasterii, nu am reusit sa inteleg exact cum naiba s-au dus toate varza in doar trei zile... dar merg inainte cu indarjire, scopul fiind sa ajungem intai la 2 500 kg, apoi la 2 800 kg si tot asa... Pana atunci dorm pe mine si incerc sa invat cat mai multe, cat mai repede.

Iar familia? Bro' suna aproape zilnic din creierul muntilor- vine azi inapoi, i-am explicat ca am asteptat sa plece ca sa-l fentam :P. Mama lui Bu a fost si ea aici si ne-a ajutat cu sfaturi, acum mama a preluat "garda" si impreuna am reusit sa-i facem prima baita... sora lui Bu e pe net cu sfaturi diverse (da, Bu a cumparat si un webcam si, da, si o combina mica, sa-i punem muzica lui bebe- nu, nu l-am putut opri, era deja in vrie :D)... toata lumea e mobilizata si incercam sa ne gasim un ritm de functionare.

Multumesc pentru toate comentariile si mail-urile, o sa incerc sa revin si pe net, incetul cu incetul, insa pe moment inca e haos in viata noastra.

Avem un baietel (un "degetel" :D) nascut pe 6 februarie 2009.

30 comments:

Ruxel said...

Sa va traiasca si sa fie santos! Bine ai venit pe lume "degetel"!
Asteptam poza :)

mamica de Sebastian said...

FOarte emotionant.Sa va traiasca si sa va bucurati de el.Bine pina la urma ca totul a decurs si e bine.Bebe nu e mic stai linistita.Basse la 40 de saptamini avea 46 de cm si 3240...
Abea astept poze cu bebele.Apropos cum il cheama?

Andreea Badran said...

Va mai felicitam inca o data. Am intuit ca asta s-a intamplat si de altfel existau si semnale din partea unora care stiau ce si cum. Sa fie sanatos tun si sa aiba noroc' cu caru'. Asta urez eu mereu tuturor.
Sa inteleg ca degetzel are si-un nume, nu? Poate ni-l dezvaluiti si noua ... iar poznele ... nu cred ca mai e cazul sa va spunem cat le asteptam da?
Cat despre greutate, lungime etc, don't worry! Rayan al meu s-a nascut la 35 de sapt, de buna voie si nesilit de nimeni, a avut 48,5 cm si 2750.
O sa vezi ca bebe va recupera ca un campion (asta e o "calitate" a prematurilor) si in curand o sa-i intreaca pe toti cei nascuti la termen si cu greutate ca la carte. You'll see! E regula!
Bine ca a fost sanatos, bine ca i-au functionat plamanii si n-a avut nevoie de te miri ce respiratii artificiale,intubari si alte treburi de-astea, bine ca n-a stat cu saptamanile in incubator. Restul doesn't matter, pe bune.
Va tinem pumnii sa treceti cu bine peste perioada asta de acomodare, sa va obisnuiti unii cu altii cat mai repede ca sa ne puteti tine si pe noi la curent cu evolutia treburilor de pe la voi din batatura.
Pupati bebe mic pe buca dreapta din partea clanului badran!

Realwedding said...

sa va traiasca, sa creasca mare, frumos si destept!

Realwedding said...

PS: Happy birthday Zu's kid!

Unknown said...

Este incredibil, sa fie intr-un ceas bun! Am citit povestea nasterii si a fost, intr-adevar, pe fast forward. Dar eu zic ca e bine, iar inaltimea raportata la greutate.... e foarte buna, crede-ma! Mariuca mea s-a nascut cu 2.750 si 50 cm, iar acum are 9 kg si 76 cm!!! Astea se recupereaza in timp, important e ca sunteti amandoi sanatosi si ca sunteti acasa!

cookie said...

felicitari, sa va traiasca:)!

Anonymous said...

haha,sa fie sanatos,si sa ajunga ca mine la 16 ani sa citeasca blogul mamei lui:))
Aveti grija de el>:D<

Anonymous said...

Sa va traiasca sanatos si fericit! Ii doresc sa aiba unul dintre cei mai buni ingeri pazitori pe care Dumnezeu ii trimite sa vegheze asupra noastra!
Big hug!
Andreea

Anonymous said...

Felicitari, Zu si Bu! Sa va traiasca!

Sabina said...

ihaaaa, si io la spartul targului! bine ai venit pe lume pui de zu si bu! sa va traiasca si sa va bucurati multi ani de el!

alina said...

Oau, ce peripeții!!! Felicitări, să vă trăiască, să recupereze cu viteza luminii și să fie un norocos în viață!
Cât despre cezariana nedorită - eu am avut parted e două la urgență, acum a treia oară e deja programată de la sine pt a evita complicațiile. Deci se trece peste, voi să fiți sănătoși, dragilor!

Delia said...

felicitari draga zu! esti o balanta curajoasa, asta imi da si mie putere si incredere ca si noi, astea dezechilibrate, putem face copiii fara sa ne speriem:). sa va traiasca si sa va creasca. dar..cum il cheama? spune-ne, suntem curioase.

Anonymous said...

Bravo Zu si Bu. Sa va traiasca. O sa fie un adevarat voinic.

Laura said...

zu, felicitari, you're very brave!

wishing you numa' ursitoare bune si lots of light!

Anonymous said...

bravo, bravo, bravo! ce bine ca sinteti ok cu totii! sa ramineti sanatosi si sa va bucurati unii de altii!

Ana said...

bravo, Zu! multa sanatatate la degetel :)))

Anonymous said...

ce ma bucur! va doresc multa sanatate si tot ce-i mai bun si mai pufos. mereu cand citesc posturile tale si vad cat de uniti sunteti toti si cat va iubiti ma emotionez. piticania e norocoasa ca va are! sa fiti fericiti!

Anonymous said...

Sa va traiasca, si sa fiti fericiti!!!

Anonymous said...

Feeeellllliiiicccciiittttaaaarrrriiiii ! ma bucur mult pt. voi, sa fiti fericiti si sa va iubiti mult ! v-am urmarit povestea de la stagiul de nunta, cu episodul mogaldeata, stadiul piticanie si happy-end-ul degetzel. sunteti o familie minunata, numai bine !

Zu said...

Wow, ce de mesaje! Multumim mult pentru gandurile bune si pentru "puzderia" de urari, ne-am simtit tare "importanti" :D. Cat despre intrebari, am sa incerc sa raspund la toate in postul urmator, mai pe indelete.

Andreea Demirgian said...

Felicitari Zu si Bu!

capreleirinucai said...

Felicitari, sa creasca mare si sanatos!

Anonymous said...

felicitari pentru piticanie, sa fie intr-un ceas bun, sa va bucurati de el si el de voi :)

Ana said...

Sa va traiasca si sa fie sanatos! Si voi impreuna cu el!

Anonymous said...

Vai m-am trezit si eu! Felicitari Zu si Bu pentru Degetel, sa creasca mare sanatos destept frumos norocos si in plus ce mai vreti voi! :)

mariamirabela said...

Felicitari, Zu si Bu pentru bebelush! Cum il va chema? ca suntem tare curiosi!

I-Dana said...

dragii de voi, nu am mai fost ceva vreme pe aici si uite cite s-au intimplat. sa fiti veseli si bucurosi :-)

Aimee said...

Felicitari Zu si Bu! Multa fericire si sanate lui degetel :).

Zu said...

Wow! Cate comentarii si urari... multumim mult, tuturor.

Dupa cum spuneam si in alt comentariu, am inteles ca lucrurile puteau lua o turnura teribila, in care eu sa ajung in coma si viata lui bebe sa fie in mare primejdie, asa ca ma consider extrem de norocoasa :-).