09 January 2009

Jurnal de bebe (32 saptamani)

Cu uimire si ceva regret pentru integritatea mea mentala observ ca tot revin la chestiunea "bebe". De inteles si absolut logic, stiu... doar ca 1.am standarde ridicate pentru proria-mi persoana si 2.nu mi-am propus sa am un blog limitat la acest subiect. Nu ca am o idee foarte clara despre ce vrea blogul meu de la viata, pana acum a mers cu mine si cu valul si, well, after all, daca valul trece momentan pe aici, asta este, om vedea noi ce-om face...

Ieri am fost pe la doftori: intai sa-mi ia sange, chestie care ma dispera always, urasc sa ma intepe cineva si mi-e tare teama de ace care vin inspre mine, plus ca am si inghetat in ultimul hal ieri, zau, parca a fost mai frig ca oricand... Bonus, cand ma stresam mai tare si asistenta ma punea sa tot strang pumnul si sa-l deschid, doar-doar o aparea vreo vena pe-acolo, super inspiratul Bu s-a gandit sa ma mobilizeze soptindu-mi la ureche ca trebuie sa ma grabesc, uite cata lume asteapta... Jur ca am vrut sa ii dau cu o cratita in cap, dar nu aveam nici una prin preajma... Later mi-a si explicat cum gasea el ca a fost o replica de mare exceptie, menita sa ma ajute sa depasesc stresul. ??? wtf???

Noroc ca mi-a dat ceva de mancare dupa aceea, ca tot nu mancasem nimic (pt analize) si, bonus, mai eram si treaza de la 4 dimineata pentru ca asa dorise bebe...

Next, am ajuns la spital pentru ecografie... Plin de femei insarcinate= burti de toate formele si culorile. Scary stufff... De ce am asteptat o ora si jumatate, desi aveam programare, have no ideea, insa Bu deja facea implozie cand am intrat. Chestie care pe mine ma amuza teribil, somehow...

Anyway, bebe e bine, nu, n-am inteles mai nimic din ecografie, doar niste griuri miscatoare teribil de emotionante si nota de subsol= vocea doctoritei care ne explica "acum uite cum deschide gura" si "aici e funduletul". Yep, right. Avem si o foaie plina de masuratori si cifre din care, la fel, nu intelegem mare lucru decat ca e al nostru, are 1964 grame (cred) si multe alte chestii gen BPD, FTA, PSV si asa mai departe... Oricum, e bine si asta e important. Se pare ca s-a si pozitionat de lansare, cu capul in jos (cineva sa-i spuna totusi ca iesirea se face ceva mai tarziu, nu chiar acum...) si nu imi e clar cu ce insista sa ma loveasca in partea dreapta. Nu stiu ce sa zic de cordonul ombilical: da, a reusit sa si-l infasoare in jurul gatului, insa intr-o bucla larga ce nu il strange si doctorita a spus sa nu ne facem griji, probabil va mai face o pirueta- ceva pana la final si se va deznoda. Have no idea, e greu sa nu te ingijorezi, sper din tot sufletul sa fie bine. Noroc ca luni mergem la doctorul nostru pe care o sa il intreb mai multe si poate ma voi dumiri ce si cum. Am rugat-o si pe doctorita sa ne spuna ce sex are si ne-a aratat entuziasta intr-o imagine "extrem de clara" (??? eu una n-am inteles nimic din ea) penisul si scrotul piticaniei, la care ne-am holbat cu maxima indiscretie. Se pare ca nici piticania nu a fost deranjata de idee, ba chiar s-a cracanat ceva mai bine, desfacand piciorusele, asa ca am putut obtine o imagine "si mai precisa" din care nu, tot nu am inteles nimic (!!!), pfff.

Rezumatul este ca mogaldeata si cu mine suntem bine, nu ma pot plange de mari probleme, iau suturi cum nu am luat toata viata mea, am picioare pufoase-pufoase si deja dorm pe trei perne, ca printesa cu bobul de mazare :D (sa-mi tin capul cat mai sus, pfff, ma simt ca un cocostarc) si am o fata de luna plina, ceva incredibil. Nu am stari psihice suspecte, nu vreau sa bat pe nimeni, obosesc repede si e bine sa alternez statul pe scaun cu putin zacut in pat, inca nu ma bantuie vise urate si panici, burtica e rotunda si so far nu am vazut-o deformandu-se intr-o parte sau alta, uit-uit-uit si nu am toane sau pofte teribile.

7 comments:

Sabina said...

hai, zu, hai!
fac galerie, de parca as fi eu insarcinata. daca e bucla larga nu exista motive de ingrijorare. maica-mea ne-a facut pe toti 3 cu circulara, eu am iesit la dilatatie 5 de i-am rupt colul si cu mana inainte ca hitler, cel mijlociu s-a nascut la 7 luni, iar cel mic dubla circulara. si uite suntem ditamai handralaii!!

Sabina said...

iaiks!! tocmai mi-am dat seama ca suna inspaimantator ce ti-am povestit, fa-te ca nu-l vezi si sterge-l!

Zu said...

:D multumesc, am preluat mesajul in nota lui optimista si nu m-am stresat...

Andreea Badran said...

Daca sunteti sanatosi restul nu conteaza! Circulara nu mai e o chestie de speriat nowadays ... sor-mea a avut-o tripla, s-a nascut naturell si n-a patzit nimic ... acum e pe punctul de-a nashte herself!
Cat despre panici, dureri si alte cele, nu crede ce spune lumea pe bloguri, forumuri etc, nu e nimic genaral valabil, fiecare simte unique si ce-a facut si ce-a simtzit tzata nu stiu care nu e relevant. Si anume deloc!
Va uram succes la kicking care acum se va intensifica intrucat fotbalistul creste spectaculos, iar terenul se va micsora considerabil!

I-dana said...

mai e un pic :-). tinem pumnii :-)

Zu said...

:-)) Multumim, so far suntem sanatosi si voiosi. Inevitabile probleme avem si noi, insa nimic iesit din grafic. Cumva ma asteptam sa faca ceva balet si cu cordonul ombilical, inteleg ca toti copii o fac mai devreme sau ma tarziu, astept sa vad ce zice si doctorul nostru si incerc sa nu ma stresez, nu ar ajuta la nimic.

Pur si simplu vreau sa ma vad ajunsa la liman si deja lucrurile se precipita in jurul meu... Nasterea devine ceva concret, brrrr... :-)

alina said...

o sa fie bine! :)

There was an error in this gadget