09 January 2009

Calator- vizitator

Citeam deunazi relatarea unei calatorii in straintate, cu accent pe partea culturala- muzee. Si m-am cam iritat singura, observand o doza crasa de misto "cool", atat de la moda lately. Ok, imi este clar ca fac parte din generatia veche, care cand se vedea scapata afara din tara fugea ca din pusca sa vada cat mai mult, ca cine stie cand mai ajungea pe-acolo. Cultura si imbibarea cu spiritul locului primau, shoppingul era un concept ciudat, caci cine avea timp sau bani pentru asa ceva??? Mult timp am gandit asa si doar lately am ajuns si eu sa ma entuziasmez la Pandorf in fata unor Converse cu ~10 eur (da, mi-am luat doua perechi) sau sa-mi cumpar ochelari de schi si manusi din Austria (anul asta visam la clapari, eeee). Da, e clar ca si la mine s-a produs o schimbare de mantalitate: uneori merita mult mai mult sa cumperi ceva din alta tara, plus ca am alta putere de cumparare... bon, poate ca aveam prejudecati date de sistemul din care proveneam, sunt gata sa recunosc asta.

Am avut norocul sa pot calatori destul de mult, a fost o vreme in care m-am invartit prin Europa singura, cu un rucsac in spate, mergand cu trenul pe sistemul de tip InterRail si am vazut destule, invatand sa-mi dramuiesc banii la maxim... poate de aceea vad altfel lucrurile. Acum am alte conditii: merg la hotel si, hei, imi aranjez cazarea inca din tara, nu mai dorm in tren si nici nu imi mai numar cu aceeasi atentie banii sa imi ajunga sa ma intorc acasa, insa de vorbit cred ca vorbesc cu aceeasi placere mai degraba despre peisajele, castelele, tablourile si chiar si mancarea locurilor strabatute, decat sa fac mistouri facile despre subiecte absoult tembele. Nu sunt un geniu, din pacate uit mai multe dacat trebuie si amestec in capul meu informatii, date si diverse, de aceea consider chiar ca am muuulte de imbunatatit, ca vizitator- calator, insa nu despre asta e vorba aici.

In continuare cred ca exista o ierarhie: intai ma duc sa vad si apoi, daca reusesc sa imi fac timp, ma duc sa cheltui. Si cand ma duc sa vad: intai vad Louvre si de-abia apoi muzeul figurilor de ceara, in capul meu prioritatile sunt clare. Si cand ma intorc, ok, povestesc ce manusi super cool mi-am luat insa hei, sa nu uitam ce am vazut, ca doar nu m-am frasuit prin muzeu doar ca sa remarc cat de frig era sau cat de des spalau aia podelele pe-acolo... Cred ca putem sa fim mai profunzi de atat, fara sa dam in snobism si cred ca e usor, poate chiar prea facil, sa te dai cool cu trei remarci la misto. Mai cred si ca nu trebuie sa-ti fie rusine sa vorbesti despre lucruri frumoase care tin de, sa-i zicem, "cultura"- nu vad de ce asta ar insemna by default ca esti snob si nici de ce trebuie sa te dai superficial ca sa ai popularitate.

3 comments:

Dan Gheorghe said...

calatoria e o placere personala. nu-i pot suferi pe cei care se lauda cu drumurile lor extrene - gen bulgaria si turcia. ca e la moda, vezi doamne, sa-ti faci vacanta la vecini. calatoria e mai mult decat alergatul dupa kebab...

Oaki said...

Nu suport "şopingu'" în străinătate.
Întâi cultura ţării,apoi, restul, dacă mai ai timp/bani

Zu said...

Dar calatoria nu trebuie sa fie o rusine, nu? De ce sa ma ascund daca am ajuns in Bulgaria, bravo mie, atata timp cat nu am ucis pe nimeni pentru asta nu vad de ce ar trebui sa ma jenez... important e ce anume aleg sa povestesc de acolo si parca daca ii dau doar cu poante cool si relatari de shopping ceva scartaie rau-rau.

In alta ordine de idei, ma uit la nepotelul meu: la sase ani pentru el a merge vara in Bulgaria sau Grecia si iarna in Austria este ceva pur si simplu firesc, asa a crescut, asta este realitatea lui si o ia ca atare. Lucrurile se schimba, eu inca imi mai numar tarile in care am reusit sa ajung ca pe niste comori personale, nepretuite :D.

There was an error in this gadget