26 December 2008

La Multi Ani!

Pe final de an m-au napadit vestile proaste: s-a pus din nou in discutie suma pentru concediul de maternitate, insa am extins numarul ministerelor, ca doar avem de unde, nu???!!! A! Si de la pensionari nu se gandesc sa ia bani, nu, problema se pune doar la mamele astea care ne costa prea mult! A nu se intelege gresit, nu am nimic cu pensionarii si nu doresc sa ia de la nimeni nimic, dar aplicarea unei plafonari doar la mame mi se pare discriminatorie- de ce li se cere doar lor sa faca un sacrificiu pentru tara? Plus ca, atata timp cat mi-au luat din salariu un procent, nu o suma fixa, cum de atunci cand a trebuit sa dea inapoi li s-a parut discriminator pana acum sa dea procente si au dat o suma fixa (6 milioane!!!!) tuturor mamelor? Pardon- eu la faza asta imi cer inapoi doar dreptul meu: ce am tot cotizat la stat... pentru ca de luat mi-au luat o halca buna din salariu. Porcarie de zile mari. Si... culmea bataii de joc, Elena Udrea a ajuns ministru. Si Videanu, dupa ce a fost sutuit de toti bucurestenii... Sunt mai mult decat scarbita: daca astia sunt elitele noastre, eu chiar nu mai am ce sa zic.

Anyway, de maine intru in pauza oficiala, revin anul viitor si pana atunci planuiesc sa ma distrez, sa fac multe poze si, well, cum optiunile mele sunt limitate (nu tu schi, nu tu autonomie fata de o toaleta...), imi propun in general sa ma port ca un mare ou fragil in vacanta :-). Si... ca sa inchei toate cele pe un ton sarbatoresco- optimist, iata si cateva imagini cu o alta serie din cadourile facute de mine anul asta (mda, hartia arata bine, din pacate insa era de proasta calitate si facea cute, pfff, nu mai cumpar de-asta). By the way: mmmm, nu credeam ca sunt in stare sa mananc atata salata de boeuf :D...



24 December 2008

Sarbatori fericite!



De toate

Ma doare tot corpul. Asta pentru ca ieri am cam reusit sa-mi umplu toata ziua cu diverse activitati: mers la coafor, apoi la Diverta de unde am plecat cu un teanc de carti (:D) si apoi la mama, sa-i impachetez si ei cadourile de Craciun. Bradul l-am facut in weekend, impreuna cu tata, Bro' si Bu, care au si decorat toata casa cu lumini si alte minunatii de Craciun. Cel mai dragut a fost Bro' care si-a luat ca obiectiv impodobirea unei ferestre cu luminite si a reusit, pe rand (in timp ce tata si Bu se incurcau reciproc in alta parte a casei, incercand sa monteze niste mosi care urca pe scara), sa:

1. Monteze luminitele care insa nu se mai aprindeau de loc la final (probabil s-a rupt un fir)
2. Demonteze luminitele si sa plece sa cumpere altele
3. Sa cumpere din greseala doua seturi de luminite in forma de plasa, in loc de cele tip sir si sa se uite nedumerit la ce naiba a cumparat, in timp ce le scotea din cutie in timp ce mama si cu mine muream de ras
4. Sa monteze un set tip plasa de care insa se pare ca a tras cam tare, astfel incat la final becurile rosii nu mai functionau...
5. Sa dea jos setul respectiv si sa il puna pe al doilea (eu deja radeam cu lacrimi)
6. Sa dea jos si al doilea set tip plasa pentru ca aparuse tata care a decis ca nu-i place cum arata si ca mai bine pune un set tip sir pe care intamplator tata il avea disponibil
7. Sa monteze, varianta finala, ultimul set. Tadaaaaam!

Eu am facut bradul si am impachetat setul de cadouri pentru familia lui Bu, un altul din partea lui Bu, Bro' si a mea pentru clanul meu si setul de cadouri de la parintii mei pentru restul clanului. Evident ca fiecare set il fac pe alt stil (cu alta cromatica si abordare diferita) si ca ma pot declara masina de impachetat :D... si ca da, evident ca ambalez toate cadourile, mai putin cele destinate mie :-) (si evident ca de obicei cadourile mele sunt cele mai urat ambalate :-))). Iar azi sunt cam franta asa ca o sa hibernez.

Bebe si cu mine am invatat un nou cuvant: a-ci-di-ta-te (aciditate, pfff) si luam cu sarg o noua pastiluta si pentru aceasta problema. Piticania si-a mutat suturile undeva in partea dreapta a burtii mele, unde cred ca o sa ma invinetesc in curand la cate ghionturi am tot luat :D. Insa ieri am fost extrem de entuziasmata pentru ca am vazut pentru prima data miscare din exterior. Ok, nu am vazut chiar o manunta iesind in relef (mor de curiozitate sa o vad si pe asta) insa am vazut cum imi vibra burta in locul in care dadea un sut, ca la o lovitura de toba. Ooooooooooooooo, ce m-am distrat!!!

Am primit si o leapsa care ma intreaba ce am pe birou... Hmmmm, in general mie imi place sa fie ordine si un spatiu cat mai bine organizat, asta ma ajuta sa gandesc, asa ca prefer un birou cu strictul necesar pe el si hai, cateva obiecte in plus... in niste limite pentru ca altfel ma isterizez, toate sistemele mele de alarma se activeaza, nu mai pot sa gandesc bine si decid ca e "dezordine" :-)).

Dar sa vedem ce am acum pe birou- are un blat ceva mai lung, asa ca pe el se afla:

Obiecte cotidiene:
- computer, boxe, scanner, modem
- suport de cd-uri
- un ceas
- un suport mare, rotund, care se roteste, plin de pixuri, scotch, notite adezive, agrafe de birou...
- o lampa de birou si doi mutzunachi mici (ai lui Bu)
- inca un monitor, pentru laptop

In plus:
- incarcatorul telefonului meu
- hartie de ambalat, panglici, stampile cu craciun, foarfeca, funde...
- un memory stick

19 December 2008

Furtuna

Ultima zi de lucru. Weird. Strang lucruri, sterg, organizez... O sa mai trec pe aici, cu acte si diverse insa practic cam asta este si ma simt ciudat.

Bonus: cearta cu Bu. Cel mai greu e ca locuim impreuna si nu avem timp sa ne linistim. Tare mi-ar placea cateodata sa sa duca el la el acasa si eu la mine acasa, fiecare sa inchidem usa si sa ne vedem de ale noastre. Nasol. Ne lovim unul de altul prin casa si ne enervam la loc. Pe moment tare imi doresc niste spatiu, sa respir in liniste.

Si mi-am adus aminte si de un "o sa-ti scriu un e-mail" aruncat pe final de conversatie. Nu, nu e vorba de Bu. Nu, nu am vazut acel e-mail. Da, cred ca aveam nevoie de el. Mda, sunt naiva in continuare. Imi doream mult sa-l primesc, m-ar fi ajutat.

Ieri am avut niste dureri puternice la burta. M-am speriat putin. Crampe? Poate. Nu stiu... Imi iau tensiunea aproape zilnic, e factor de risc, a zis doctorul. Inghit pastilute ovale si pastilute roz. Beau sana si mananc mere. Ma ingras oricum. Obosesc repede si uit, uit, uit. E periculos sa conduc si sa ies singura din cada. De unde atata energie sa zambesc tot timpul si sa triluiesc ca o mierla???

Zi proasta? Spaime la ce va sa vina? Posibil. Nimeni nu e indestructibil, ma mai frang, ciobesc si eu. Mai am si eu temeri si indoieli. Stiu ca o sa imi revin, pe moment insa mi-ar placea sa-i schimb reactiile lui Bu, sa zgaltai bine o persoana din trecut si sa dorm dusa un somn odihnitor, culcata pe burta.

Azi e furtuna. Mai tuna si fulgera si pe la mine...

17 December 2008

Gogoasa

Plecand de la postul de aici (demential, e clar ca trebuie sa invat si eu mantra aceea mai repede) mi-a adus intai aminte de nenumaratele mele pozne si m-am compatimit singura cu ce o sa patesc daca odrasla va semana macar pe jumatate cu mine :D si apoi mi-am amintit... de Bro' si a sa odrasla: gogoasa.

Btw: gogoasa e slaba- slaba, doar ca asa ii zic eu de cand s-a nascut si interesant este ca s-a prins repede de chestia asta si a inceput sa-mi spuna si el mie "gogoasa" cand ne vedeam.

Anyway: cand gogoasa avea cativa anisori si statea cuminte pe bancheta din spate a masinii, Bro' a plecat cu el la drum lung, pana la munte. Si... cum conducea el linistit si mai vorbea cu copilul care mosmondea ceva pasnic prin spate, la un moment dat s-a uitat in oglinda retrovizoare si, stupoare, copilul disparuse!!! A pipait cu mana pe la spate printre sacune, l-a strigat, a intors capul (pe cat putea, ca era in trafic), sa moara de inima, copilul nu mai era in masina!!! Usile blocate, tot, dar gogoasa nu era acolo!!!! A tras pe dreapta, mort de spaima, punandu-si zeci de intrebari si, evident, cu cele mai negre idei bantuindu-i prin cap...

Turns out ca gogoasa descoperise trapa din spatarul banchetei, cea care lasa jos o cotiera, iar la unele masini mai si face trecere intre habitaclu si portbagaj... si trecuse bine-mersi prin ea. Pur si simplu intrase in portbagaj ca sa-si caute nu-stiu-ce-jucarie...

Ads

New entry la categoria "le promovati voi, da' eu nu le gasesc pe piata": catalogul de pensii ING. E bine ca l-au facut, bine ca ii fac reclama, doar ca in banci nu este...

Nedumerire mare legata de copilul chinez cu micro spray: nu s-a saturat sa stea pe wc de atatia ani??? Si cum de are in baie hartie si ceva de scris, da' taman nefericitul ala de micro spray lipseste????

Si o reclama care imi place tare mult, mor dupa copy:



We believe life is what you make it, and we make it one hell of a ride...

Pofte si preferinte

Poftele sunt lucruri pe care imi doresc sa le mananc insa nu, nu simt ca o sa mor daca nu ajung la ele:

- Salata de boeuf- a zis mama ca imi face de Craciun
- Sarmale- am vazut la televizor niste sarmale si m-a palit- noroc ca face tot mama, de Craciun
- Fasole batuta
- O prajitura fina, gen tarta/ patiserie frantuzeasca


Preferintele sunt ce am observat ca imi place sa mananc de cand suntem doi:

- Mere verzi
- Gem de prune cu biscuiti si unt
- Ricotta si muschi file, in paine cu masline (de la Mega)
- Sana
- Mancare de praz
- Supe/ ciorbe (supa clara sau ciorba lu' mama sau de loboda sau... cam orice imi pica in brate)
- Suc de portocale
- Morcov (in supa, salata, cam oricum)


Acum sa vedem care dintre acestea se va regasi in preferintele piticaniei...

16 December 2008

Bu, Bu si Bro'

Bu si-a pierdut cardul. De doua ori. Prima data l-am gasit. La Carrefour Feeria. A doua oara nope, nu a mai aparut, desi eu suspectez ca este pe undeva prin casa. Nu imi pot imagina insa unde anume...

Tot Bu s-a gandit sa-si faca un card nou. Zis si facut. Sambata trebuia sa mergem cu mama in oras. Am plecat de acasa in tromba si, pe drum, ne-a lasat sa-l asteptam in masina pana cand isi ridica el cardul nou. Asta pentru ca ploua torential si am zis ca nu mai iesim si noi. Cand s-a intors agaaaaaaaaale cu cardul in buzunar... m-am uitat mai bine la el si mi-am dat seama ca nu, Bu al meu nu avea ochelarii pe nas... Zic: Bu, nu ai ochelarii!. A, da, ai dreptate, ma intorc imediat si... pufff... dus a fost. Intai am crezut ca s-a intors la banca, imediat dupa colt... insa pe masura ce asteptam plictisite in masina, am realizat ca the one and only Bu se dusese pana acasa (5-10 minute distanta) sa-si ia ochelarii!!!!

In fine, asta a fost doar faza 1, faza 2 a aparut seara cand Bu a realizat ca, ok, a fost el la banca si da, luase cardul dar, vai, a uitat buletinul acolo !!!! Adica acum avea card dar nu avea buletin... (da, e clar ca eu o sa albesc inainte de vreme).

Intre timp, Bro' se muta. Adica vine pe la noi si pleaca plin de lucruri. Chiar cu lucruri in plus fata de zestrea initiala- cum ar fi bara de haine pe care a cerut-o imprumut... Si galeata, care inca nu s-a intors.

Ieri insa a decis sa plece cu o groaza de sacose si camasile (cam 20 de buc, frumos calcate, puse pe umerase). Bu l-a ajutat, asa ca ajunsesem la urmatoarea faza: eu tineam usa, Bu intrase in lift cu camasile, Bro' se mai frasuia pe langa... si brusc s-a auzit vocea intrigata a lui Bu: "hei, asta e camasa mea!!!". Ne uitam si noi nedumeriti: da era chiar camasa lui Bu, scapata pe acolo din greseala, pufnim in ras si pentru ca era greu de scos din teanc cei doi decid sa o plimbe pana la masina si inapoi... Ca tot nu aveau destulde de carat :-). Doar ca Bu a mai studiat nitel problema, asa ca la intoarcere cara triumfator nu doar una, ci chiar trei camasi proprii recuperate din exil :D...

15 December 2008

Despre sarcina

Dupa cum spuneam, nu imi plac zilele de luni. Azi este una proasta, prin excelenta, iar computerul meu a decis ca nici lui nu ii plac zilele de luni si se taraie ca un melc. Plus ca azi noapte am incasat o lovitura miseleasca undeva in laterala dreapta, unde nici nu stiam ca bebe poate sa ajunga: a fost atat de socanta ca am tresarit de-a binelea :D.

Pana acum nu ma gandisem la asta, insa de cand sunt insarcinata imi dau seama ca este o intrebare pe care e bine sa nu o pui viitorilor parinti dar care apare inevitabil in orice discutie: "si... ce vreti sa fie?". De ce sa nu intrebi asta? Pai ce naiba pot sa raspunda bietii parinti??? In afara de cazul in care stiu exact ca vor un baiat sau o fata pentru ca mai au deja un copil de sexul opus, dar nici macar atunci, este o chestiune asupra careia parintii nu au nici un fel de putere de decizie si oricum ar raspunde, risca sa nu iasa bine. Sa luam cazul clasic: baiat versus fata, ca doar se presupune ca toti tatii vor ca primul lor copil sa fie baiat. Bon. Ce te faci daca spui tuturor ca vrei baiat si iese fata??? O bagi la loc? O iubesti mai putin? O iubesti la fel de mult, ca doar e a ta, dar te va compatimi toata lumea ca nu ti-a iesit ce vroiai??? Ce ii spui ei, cand va mai creste si va vedea ca te-ai laudat tuturor ca vrei baiat??? Poti sa ii expilci ei si tuturor celorlalti ca, nuuu, de fapt tu o iubesti oricum si, well, zicei si tu... asa... fara sa para ca acum o intorci din condei????

Si atunci? Ce naiba poti sa raspunzi la intrebarea asta??? Chiar daca esti decis ca vrei sa ai una sau alta, nu cred ca e bine sa popularizezi ideea, nu ajuta la nimic si se poate intoarce impotriva ta ca un bumerang. Mai bine incearca sa te pregatesti sa primesti ce va sa vina: tot al tau o sa fie si daca esti zdravan la cap o sa-l iubesti de o sa mori... Iar pentru ceilalti, cei care intreaba obsesiv: nu mai intrebati asta... nu ajuta la nimic si puneti viitorii parinti intr-o situatie jenanta. Nu mai zic de eventuale conflicte, cand cei doi parinti au dorinte diferite... de ce sa zgandari buba?

Si legat de lipsa aceasta de control asupra sexului copilului... este ceva fantastic, ce continua sa ma uimeasca. Mai ales acum, in plina societate de consum, in care si daca vrei sa iti cumperi un frigider ai zeci de oferte, modele, inaltimi, culori, optionale, date despre cost, consum, credite si garantii, astfel incat poti sa iti confirgurezi exact ce ai nevoie si ce iti doresti... plus ca mai suntem si in secolul vitezei in care asteptarea creata este sa si pleci cu produsul acasa... well, in toata aceasta "societate moderna" astepti/ clocesti 9 luni la un copil fara sa ai nici cea mai vaga idee ce o sa iasa: sex, ce sa mosteneasca de la fiecare parinte, culoarea ochilor, inaltimea, pfff, temperamentul, caracterul... nimica nimicuta. Nici un pic de control. Nada. Ia si amesteca genele neamului tau cu cele ale neamului lui si apoi stai tu frumusel noua luni pe fundul tau si la sfarsit vezi ce combinatie iese... Si nu are undo sau reject sau "returnare marfa" :P.

Si de-abia atunci realizezi ce inseamna cu adevarat "miracolul vietii", ciclul acesta care se petrece de ani intregi mereu la fel, in care corpul tau stie mai bine decat tine ce are de facut si lucrurile isi urmeaza cursul impreturbabil iar mintea ta este un simplu observator depasit de tainele naturii si ale vietii cu adevarat. Cu toata pregatirea/ cultura/ inteligenta/ educatia pe care o poti avea, maternitatea este mai presus de orice si functioneaza dupa un set de reguli proprii, la fel ca in trecut, probabil la fel si in viitor mult timp de acum incolo...

In Wall-e, cand Eve gaseste o planta, corpul ei preia controlul, cumva organismul ei se blocheaza si totul functioneaza cu un singur scop: protejarea plantei si aducerea ei la un anumit punct. Restul nu mai conteaza. Cam asa ma simt eu acum: corpul meu stie mai bine decat mine ce e de facut, e inscriptionat undeva in codul genetic, iar eu (mintea mea) sunt redusa la stadiul de observator amuzat/ incantat si socat. Se intampla lucruri mult peste puterea mea de control si gestionare. Si este ok, doar ca nu este ce ne invata societatea in care traim: ca totul se poate controla, nu exista miracole, noi avem decizia finala etc etc.

11 December 2008

Jurnal de bebe (29 saptamani)

Lucrurile se ingreuneaza. La propriu. Numarul kilogramelor a crescut simtitor si chiar usor ingrijorator pentru mine, pentru ca nu imi doresc sa am probleme la nastere din cauza greutatii (cumnata mea a avut, destul de mari). Nu este nimic grav, nici iesit din grafic, doar ca e o schimbare surprinzatoare de cifre. Se pare ca trimestrul trei aduce cu sine evenimente de acest gen, copilul triplandu-si pana la final greutatea.

Am fost ieri la doctor, sa vedem ce mai face bebe si cum mai stau lucrurile. Iar piticania e ok- e deja maaare, de nu mai incape in intregime imaginea ecografului, asa ca l-am studiat pe bucati :D. Sta cumva aproape in picioare, cu capul sus, inspre plamani si picoarele cred eu ca sunt cele cu care insista sa imi toace vezica marunt-marunt. Inca nu m-a lovit in alte organe- so far ii place tare mult vezica mea, pentru ca tot insista pe acolo. O singura data nu stiu ce anume si-a varat suuus- sus de tot, la plamani, de nu mai puteam eu sa respir si mi-au dat lacrimile de durere. Ramasesem blocata pe fotoliu si am strigat disperata dupa Bu, care m-a pus sa ma intind, dar nu era mai bine, asa ca am inceput sa ma "zgaltai" usor, ca sa determin "inamicul" sa-mi schimbe pozitia :-))...

Cred ca isi construieste ceva acolo, nu mi-e clar ce, poate o motocicleta sa iasa mai repede sau, de ce nu, o mitraliera sa atace pe oricine incearca sa-l scoata de acolo... have no ideea, insa clar apeleaza cu sarg la tot calciul si fierul din organismul meu, de am ajuns sa iau niste pastilute roz zilnic (droguri??? arata ca niste droguri, sunt roz, zau asa!) si sa mi se puna carcei in somn. Pe moment mi se si zbate o pleoapa cam de o saptamana, e teribil de enervant si obositor.

A, ca tot ziceam de oboseala: normal ca e din ce in ce mai obositor sa plimb toate kilogramele astea dupa mine. Si dorm agitat, nu pot sa respir, ma foiesc de pe o parte pe alta, incercand sa-mi gasesc o pozitie mai buna, fac ture la toaleta (cred ca s-a dublat consumul de hartie igienica in casa noastra :-)) si ma dor incheieturile. Sa stau la orizontala este cel mai greu. Mobilitate foarte aproape de 0, senzatie de balena esuata pe uscat...

Atata timp cat insa acestea sunt singurele simptome sacaitoare pe care le am, e bine. Navighez ca o corabie maestuoasa (ooooooooo, ce cuvant potrivit, sugereaza exact prestanta data de noul meu gabarit :P) prin zilele de sarcina. Sunt calma si am o stare de bine ceva fantastic. Ma simt linistita. Greu de explicat, e o senzatie de implinire, de rotunjire (hei, fac ce fac si tot la dimensiuni ajung :-)). Mi-e drag puiul asta de om si imi place sa fiu insarcinata.

Si e si distractiv: mi-am cumparat papuci! Marimea 40!!! Iar Bu a primit de la mosul nicolae-mama niste papuci "imblaniti" teribili, care imi vin taman bine si tare imi mai fac cu ochiul... si sunt marimea 42!!! :-)). Deja nu mai am decat doua perechi de incaltari in care incap si ma gandesc sa-mi cumpar niste cizme de iarna, ceva... tot asa, un 40 sau chiar 42 :-)) Suna teribil de amuzant, tinand cont de faptul ca eu port 38 in mod normal...

A, si Bu l-a intrebat pe doctor daca "e tot baiat" si doctorul a inceput sa rada... :-) so far se pare ca piticania nu s-a razgandit...

10 December 2008

Nedumerire

E adevarat ca eu circul mai mult cu masina si ca am nimerit just once in Pasajul Universitatii de cand l-au/ il renoveaza, insa am ramas cu o intrebare bazaindu-mi in cap: nu s-a gandit nimeni ca gresia aceea luneca de mama focului si in special cand va ninge sau in zilele ploioase o sa fie un adevarat risc sa traversezi pasajul???? Exista gresie speciala pentru astfel de suprafete, mata, cu asperitati si rezistenta la trafic... care e ideea?

09 December 2008

Leapsa 2 de Craciun

Am spus eu ce imi doresc de Craciun, iata ca acum am primit leapsa cu ce nu imi doresc de Craciun. Adicatalea "all the stuff you DON’T want/are sick of getting/hate getting /have had enough of for Christmas", leapsa primita de la Oaki, eleva a liceului pe unde mi-am pierdut si eu vreo patru ani :D (daca am inteles eu bine), oooo, ce vremuri (Bodnaras, Bold, Grecu=Slash, eeee)... Dar sa nu divagam, hmmm, da, sa revenim la ce nu imi doresc eu de Craciun:

Evident ca prima dorinta este ca bebe sa nu aiba inca idei de iesit si cercetat lumea. Mai precis, nu imi doresc sa iasa inca de acolo, ci sa mai stea sa dospeasca nitel...

Pe langa asta, ce nu imi mai doresc/ nu imi place mie??? Well:

- da, zapada facuta mocirla, corect, nu-mi place nici mie
- mesajele cu urari- cliseu care imi invadeaza telefonul de sarbatori
- puzderia de Mos Craciuni care apar in publicitate, la cele mai dubioase si chiar nepotrivite produse si in cele mai stupide ipostaze posibile
- filme ca Donkey Xote care este atat de prost, prost, prost cum nu am crezut ca se poate face un desen animat
- goana din magazine- nu o inteleg, este isterie pura... in loc sa ne bucuram si sa ne simtim bine, ne varam cu ura cate un carucior de supermarket in coaste
- traficul ingreunat
- pocnitorile!!!! Aaaaaaaaaaaaargh, le urasc
- gheata de pe trotuare si zapezile care "ne iau prin surprindere" in fiecare an
- intrebarea "ce faci de Revelion?"- nu, nu stiu ce fac, niciodata nu stiu!!!

Hmmmm... turns out ca nu am dat nimanui lepsele astea doua de Craciun mai departe... ok, le facem cu autoservire- cine pofteste la leapsa, cu mare placere, este invitatul meu :-)

08 December 2008

Leapsa de Craciun

Well, ca tot ma intreba Bu ce vreau de Craciun si eu refuzam cu incapatanare sa spun: nnnnnnnnnnnttttttttzz, nu spui... pac, am primit de la Sabina (sunt in blogroll, nu??? ;-)) o leapsa cu ce imi doresc eu de Craciun :D. So, Bu, this is your lucky day...

Doar ca am sa le combin, pentru ca in fiecare an fac un bilant si ma gandesc cam care e directia pentru anul urmator. Asa ca despre 2008 pot sa spun ca in mare am cam reusit cam ce ne-am propus si cu siguranta a fost un an bun deoarece am demarat acel mare proiect in viata personala: asteptam un bebe dorit si iubit. Nu, nu am amenajat sufrageria si da, inca mai avem de lucru la capitolul timpul liber... Nu avem nici imprimanta laser, dar avem GPS :D. Nu mi-am refacut abonamentul la Institutul Francez (ma gandesc insa serios la asta) dar am facut ordine generala in casa, asa ca stau bine la capitolul organizare.

Anul 2009 o sa fie, clar, anul bebelusului. Si e un an important. Avem multe hopuri de trecut si o sa trebuiasca sa facem extrem de multe schimbari. Amestecat cu lista de Craciun, intr-o ordine aleatorie, iata cam ce imi doresc:

- sanatate, sanatate, sanatate- pentru bebe si noi toti
- muuulta rabdare si sustinere din partea lui Bu
- un parfum... mmmmm... ceva gen Escada sau DKNY
- carti, ca tot am o lista ceva mai jos si o sa am cam doua luni de dospit acasa, taman bune pentru diverse lecturi
- amenajarea camerei piticaniei (yep, sufrageria este in continuare detronata de pe primul loc), plus ceva solutie de urgenta pentru hainele noastre, izgonite din culcusul lor cald de venirea iminenta a oracaitorului sef (preferabil o amenajare a dormitorului nostru, probabil doar achizitionarea unui dulap amarat)
- nu e chiar pe primul loc, insa... o jucarie (pentru mine, ok???): o corabie frumoasa, cu panze si muuulte piese de montat dar nu piese mici- mici pe care de-abia sa le pot apuca...
- poate ca o camera video mica, usoara si compacta- ca tot ma bate Bu la cap sa luam una ca sa putem filma copilul
- Bu sa isi faca analizele alea!!! pffff
- mobila (am eu niste idei... ooooooooo, ce idei!!!)
- bani, depozite, banci stabile, pensii private
- sa reusesc sa fac ordine in cutiile cu carti
- timp liber, veselie, soare, calatorii, caldura in familie
- sa-mi pun in aplicare ideile profesionale
- pentru bebe mai vreau asta si asta
- pentru sufletul meu asta si asta (am suspinat cand l-am vazut, suspin si acum)
- sa fie totul bine, sa ne adunam catre casa si sa ne facem o viata frumoasa (:D big one, nu????)

04 December 2008

Bro', Bu si Zu

1. Bro' si Bu fumeaza. In bucatarie, singurul loc in care se fumeaza in toaaata casa noastra. De obicei primul se duce Bro', care isi ia tacticos ceva de citit, isi face un capucino si isi aprinde o tigara. Si inca una. Si inca una... Moment in care Bu aterizeaza si el in bucatarie, asa ca trec la faza cu fumatul unei tigari impreuna si ceva trancaneala. Din toata afacerea asta rezulta ca bebe si cu mine nu prea ajungem la bucatarie si trebuie mai mereu sa pandim un moment liber ca sa ne luam si noi ceva de rontait, chestiune de importanta vitala lately.

Azi de dimineata m-am felicitat in gand pentru sansa de a il prinde pe Bro' cu tigara in gura, taman cand vroia sa o aprinda. Halt! Stai asa, ca trebuie sa mananc si eu castronul de cereale zilnic, ca altfel se confuzeaza total bebe la mine in burta. Bu era pe undeva prin casa, Bro' a evacuat bucataria... fericire maxima pe capul meu... doar ca s-a facut liniste. Suspect de liniste. Nu ma agresa nimeni. Nu vroia nimeni sa ma evacueze din bucatarie. Hell, nici macar nu aparea un cap curios pe usa, ceva... Hmmmm... Mananc eu cerealele si plec in cercetare prin casa...

Well, i-am gasit pe cei doi, extrem de incantati de ei, fumand in sufragerie, in fata geamului deschis :D...

2. Galeata si mopul nostru au plecat sa faca ceva curatenie si la Bro', in spirit de solidaritate (asta pentru ca Bro' nu isi gasea galeata proprie...). Doar ca au uitat sa se mai intoarca si m-am trezit ca, mare urgenta- mare, miercuri nu era galeata acasa. Ooooooooooooo, sun la Bro': galeata, unde-i galeata??? Savant, Bro' imi explica de ce nu a adus-o: "pai nu mi-ai adus aminte" :D... mda, eu cu memoria mea de fier... Ok, ok, cadem de acord sa o aduca in seara respectiva. Neaparat!!!

Seara apare Bro'. Vesel. Vioi. Si galeata??? Stupoare... pffff... am uitat de ea, zice personajul cu un zambet inocent. O aduc maine de dimineata.

Boooon... de dimineata Bro' a plecat dupa galeata. Dupa care s-a intors, a descuiat singur usa si nu, nu stiu daca a si intrat in casa pentru ca a iesit repede- repede si noi am apucat doar sa auzim cum se incuie usa la loc. Si sa ne uitam socati unul la celalalt... Dupa cinci minute Bro' revine. Uitase galeata in masina si s-a intors dupa ea :-))!!!!!! Ireal dar adevarat...

Well, finally aveam galeata. Ma uit la ea: mmmmmmm, aia nu era galeata noastra!!!! Nope, a noastra era gri, cea care aparuse in hol era albastra...

????

Zic: Bro', asta nu e galeata noastra! Bu pufneste intr-un ras isteric. Bro' se uita inteligento- sugubat si-mi spune: stiu, dar nu am gasit-o pe a voastra, am gasit-o in schimb pe a mea, asa ca am adus-o pe asta!!!

03 December 2008

Caut lecturi

Citesc, imi place la nebunie sa citesc. Una dintre primele mele amintiri este cum Bro' si cu mine ne ghemuiam langa tata in pat si el ne citea din Cartea Junglei. Sau ne traducea din franceza benzile desenate din Pif (aveam cateva reviste obtinute cu greu pe vremea aceea). Vai ce ne placea. Apoi am inceput sa citesc singura, si cand terminam o carte ma duceam la tata, sa-mi dea alta... si era tare simpatic, se uita luuung si savant la biblioteca si scotea o alta carte, potrivita mie, cu care plecam fericita in brate. Ulterior am ajuns sa-mi aleg singura ce vroiam, si chiar sa am biblioteca mea. Am citit mult, inca de mica- mi se intampla sa intarzii la prima ora pentru ca nu ma puteam dezlipi de carte, sau sa citesc noaptea sub patura, la lumina lanternei pentru ca trebuia neaparat- neaparat sa vad ce urmeaza :D (de cateva ori chiar era sa ma prinda tata, pfff). Cel mai dureros a fost prin clasa a doua sau a treia, nu mai stiu exact, cand bibliotecara scolii mi-a dat trei carticele subtiiiiri si dupa ce i le-am adus inapoi in trei zile m-a acuzat ca nu le-am citit, ca nu aveam timp sa le citesc asa de repede. Pfff, eu in clasa a patra citeam toata colectia Jules Verne pe sest, sa nu ma vada tata, ca imi spusese sa mai astept nitel cu ea, insa eu nu mai aveam rabdare... (este adevarat ca am sarit sistematic peste pasajele luungi de descrieri :D).

Acum insa citesc mai putin. Televizorul, timpul, rabdarea, puterea... ma doare sa vad ca uneori trebuie sa ma fortez sa mai citesc, inainte nu era asa. Dar ok, incerc sa insist pe zona asta, insa nu-mi mai plac nici cartile pe care le gasesc. Unde sunt cartile acelea care te tin in priza? Pe care le inghiti pe nemestecate, le citesti in baie, la masa si in timp ce te imbraci pentru ca mori de curiozitate sa vezi ce se intampla??? Sunt usor necajita- m-am saturat de lecturi greioaie, metafizice, pline de trairi si nelinisti si oameni "profunzi" pana la extreme, cu dialoguri cu dublu sens si nuante cat cuprinde. De scrieri hacaite, pe care le rumegi scrasnind printre dinti. Vreau cartile frumoase pentru varsta asta... nu stiu, nu imi vine acum ceva clar in cap, un soi de echivalent al cartilor "Cei trei muschetari" sau "Ciresarii" pentru varsta actuala, carti de savurat si recitit ulterior, de recomandat cu gura plina de incantare si zambete largi de bucurie.

Ce sa citesc eu acum??? Help, pls.

02 December 2008

Istoria se repeta

Cand era insarcinata cu Bro', mama a trebuit sa tropaduie (sau sa se rostogoleasca :D) prin spital cu tata, care isi scotea amigdalele. Povestea istorisita de mama este extrem de amuzanta, cuprinzand imaginea unei burti mari gata sa nasca si a unui sot relativ ipohondru care dupa operatie se tot uita in gat (cu ajutorul oglinzii) si o chema pe mama sa vada ca "astia nu mi-au scos tot, simt ca mi-au lasat ceva acolo"... :-)

Ani mai tarziu, Zu isi rostogoleste burta prin casa in timp ce Bu face o criza de toxiinfectie alimentara cu un show de zile mari, de la deshidratare completa, pana la tensiune foarte mica (7!!!), cadere de calciu cu blocare de muschi si aproape lesin. Evident, totul noaptea. Vineri noaptea. In weekend-ul prelungit. Cand Bro' taman s-a carabanit in Apuseni. Yep. A, si dupa ce tata tocmai fusese sa-si faca un control pentru ca avea tensiune 17...

Eu simt adesea ca imi vine sa-l tai pe Bu in felii marunte- marunte si apoi sa-l fac la loc dupa capul meu, sau ca l-as fierbe la foc mic si fum de ardei iute ... insa sa il vad galben tot, ca pergamentul, prabusindu-se pe podeaua din sufragerie, am crezut ca mor... In momentul ala eram capabila sa ma iau la tranta cu oricine si sa mut si muntii din loc daca era cazul. Mda, si sa il omor pe el pentru ca imi facea asta :D.

Am sunat la Salvare si am rugat sa imi spuna ce mediacamente sa ii dau. Dupa care, pe la miezul noptii bantuiam singura pe strada in cautarea unei farmacii non- stop, sa-i cumpar pastilele. I le-am bagat pe gat unui Bu complet daramat, care le-a vomitat imediat. Am chemat Salvarea, de data asta sa vina la noi. Desi am mai avut un episod cu Salvarea cu ceva ani in urma, cand nu a venit nici dupa 3-4 ore, de l-am sunat atunci pe Bro' sa vina el cu masina... asa ca eu eram tare reticenta la ideea cu Salvarea. Insa a venit, chiar rapid, doar ca atunci cand l-au vazut nu s-au apucat sa-l trateze pe loc ci au decis ca e nasol si trebuie dus la spital, sa-l trateze la camera de garda si sa-l faca bine cam intr-o ora. Cu perfuzie si toate cele. Haaaaaaaaaaaaaaaaaaa, stati asa, unde il duceti la 2 noaptea? Unde naiba e spitalul Matei Bals??? E de boli infectioase??? Si eu ce fac???? Sa stau acasa sa astept sa ma sune??? No way! Pfff, ia banii, ia actele, ia buletinul lui Bu, ia burta si copilul si hai cu masina proprie dupa salvare...

La camera de garda, dupa ce s-au chinuit maxim sa-i ridice tensiunea, au decis sa-l interneze. Ca e prea rau. O zi, gandeste Bu. Cam trei zile, zice doctorita... Bu uraste spitalele si sigur nu avea de gand sa stea atata, insa era prea slabit sa se opuna. Avea frisoane, tremura tot ca varga... desi avea pulover, geaca si o patura pe el... De vorbit... nu avea putere. L-am dus in salon, eu eram deja moarta de oboseala, ma sprijineam de toate paturile si toti peretii de acolo :-) si am stat cu el sa se mai linisteasca un pic si sa adoarma, in trening si pulover ca nici pijama nu avea, nimic...

La patru dimineata am plecat de la spital. La 8 trebuia sa o iau pe mama sa o duc la cumparaturi, pentru ca tata urma sa plece la prima ora la Pitesti. La 6 am primit mesaj de la Bu: cand ma trezesc sa ma duc sa-l externez. Yeah, right. La 7 eram in picioare. O sun pe mama, ea era vioaie si ciripea in telefonul meu, eu eram lesinata de oboseala. Il sun pe tata, aflat pe drum deja, sa-l rog sa ne organizam cumva, sa mearga el mai mult pe la spital, ca e de boli infectioase si mi-e frica pentru bebe. Fac un orez fara sare si pachetul pentru Bu... care ma suna ca sa ma duc la 9 sa-l externez. Vorbesc cu mama, sa merg cu ea. Facuse si ceai de menta, bun. Apare si tata, care s-a intors din drum. Ma duc cu ela la spital. Ploua, nu aveam umbrele. Bu vrea acasa. NU merge acasa, ca nu e bine. Ii luam ziare si il organizam. Nu e happy- WC-ul nu are colac si nici hartie igienica. Pt o toxiinfectie alimentara, chestie care implica multe scaune, asta este o tragedie. Plus ca noaptea eu il lasasem fara nimic iar asistenta i-a spus ca "ei nu sunt magazin"... Aberant, aberant, aberant. Trebuie insa sa recunosc si faptul ca dorctorita de la camera de garda a fost tare draguta si nu a vrut nici un ban. Surprinzator, nici baiatul care l-a plimbat cu caruciorul cu rotile prin spital...

Tata a preluat totul si a inceput sa merga el pe la spital, sa nu ma mai duc eu... Evident ca i-am mai facut si alt orez, cu ceva sare de data asta, evident ca am facut litri intregi de ceaiuri... si ca Bu vroia acasa, insa nu l-au externat decat duminica de dimineata, si si atunci pe propria raspundere si cu medicamentatie pe reteta. Am tropaduit de mama focului pe langa el, m-am dus la farmacie si apoi la magazin sa-i iau legume si pui, sa fac supa si alt orez (:D)... si dupa ce ma extrag din bucatarie, destul de jumulita, ii pun supa in brate sa manance si inocenta maxima picata din cer ma intreaba: "tu ai facut asta??? este extraordinara, are gust, tot, ooooo, e exact cum o face mama mea...". Eram prea obosita sa reactionez, insa e clar ca era dus cu capul, facusem o banala supa clara de legume din care a mancat cu pofta chiar si morcovii, desi sustine sus si tare ca lui nu ii plac...

Acum e bine, pus pe picioare, insa am de gand sa-l toc marunt pana cand se duce sa-si faca niste analize, ceva, pentru ca e clar ca are o problema- a mai facut asta prin facultate si clar organismul lui reactioneaza foarte urat, chiar exagerat- a facut toxiinfectie de la ce a mancat vineri la pranz si s-a imbolnavit si un alt coleg, insa respectivul nu a rectionat asa de rau, nu a ajuns la spital. Asa ca eu am trecut la faza cu ingrijeste-te ca sa nu mai faci asa ceva, ca eu te omor cu mainile mele :P...

Iar eu ma chinui sa ma refac dupa zilele astea zbuciumate, care m-au epuizat la maxim. Si piticania a inceput sa se agite tare de tot duminica, de a decis Bu ca "a vazut ca a venit tati acasa si se bucura" :-)), pffff ce i-ar face "mami" lui "tati" asta... foc mic cu ardei iute :D