02 December 2008

Istoria se repeta

Cand era insarcinata cu Bro', mama a trebuit sa tropaduie (sau sa se rostogoleasca :D) prin spital cu tata, care isi scotea amigdalele. Povestea istorisita de mama este extrem de amuzanta, cuprinzand imaginea unei burti mari gata sa nasca si a unui sot relativ ipohondru care dupa operatie se tot uita in gat (cu ajutorul oglinzii) si o chema pe mama sa vada ca "astia nu mi-au scos tot, simt ca mi-au lasat ceva acolo"... :-)

Ani mai tarziu, Zu isi rostogoleste burta prin casa in timp ce Bu face o criza de toxiinfectie alimentara cu un show de zile mari, de la deshidratare completa, pana la tensiune foarte mica (7!!!), cadere de calciu cu blocare de muschi si aproape lesin. Evident, totul noaptea. Vineri noaptea. In weekend-ul prelungit. Cand Bro' taman s-a carabanit in Apuseni. Yep. A, si dupa ce tata tocmai fusese sa-si faca un control pentru ca avea tensiune 17...

Eu simt adesea ca imi vine sa-l tai pe Bu in felii marunte- marunte si apoi sa-l fac la loc dupa capul meu, sau ca l-as fierbe la foc mic si fum de ardei iute ... insa sa il vad galben tot, ca pergamentul, prabusindu-se pe podeaua din sufragerie, am crezut ca mor... In momentul ala eram capabila sa ma iau la tranta cu oricine si sa mut si muntii din loc daca era cazul. Mda, si sa il omor pe el pentru ca imi facea asta :D.

Am sunat la Salvare si am rugat sa imi spuna ce mediacamente sa ii dau. Dupa care, pe la miezul noptii bantuiam singura pe strada in cautarea unei farmacii non- stop, sa-i cumpar pastilele. I le-am bagat pe gat unui Bu complet daramat, care le-a vomitat imediat. Am chemat Salvarea, de data asta sa vina la noi. Desi am mai avut un episod cu Salvarea cu ceva ani in urma, cand nu a venit nici dupa 3-4 ore, de l-am sunat atunci pe Bro' sa vina el cu masina... asa ca eu eram tare reticenta la ideea cu Salvarea. Insa a venit, chiar rapid, doar ca atunci cand l-au vazut nu s-au apucat sa-l trateze pe loc ci au decis ca e nasol si trebuie dus la spital, sa-l trateze la camera de garda si sa-l faca bine cam intr-o ora. Cu perfuzie si toate cele. Haaaaaaaaaaaaaaaaaaa, stati asa, unde il duceti la 2 noaptea? Unde naiba e spitalul Matei Bals??? E de boli infectioase??? Si eu ce fac???? Sa stau acasa sa astept sa ma sune??? No way! Pfff, ia banii, ia actele, ia buletinul lui Bu, ia burta si copilul si hai cu masina proprie dupa salvare...

La camera de garda, dupa ce s-au chinuit maxim sa-i ridice tensiunea, au decis sa-l interneze. Ca e prea rau. O zi, gandeste Bu. Cam trei zile, zice doctorita... Bu uraste spitalele si sigur nu avea de gand sa stea atata, insa era prea slabit sa se opuna. Avea frisoane, tremura tot ca varga... desi avea pulover, geaca si o patura pe el... De vorbit... nu avea putere. L-am dus in salon, eu eram deja moarta de oboseala, ma sprijineam de toate paturile si toti peretii de acolo :-) si am stat cu el sa se mai linisteasca un pic si sa adoarma, in trening si pulover ca nici pijama nu avea, nimic...

La patru dimineata am plecat de la spital. La 8 trebuia sa o iau pe mama sa o duc la cumparaturi, pentru ca tata urma sa plece la prima ora la Pitesti. La 6 am primit mesaj de la Bu: cand ma trezesc sa ma duc sa-l externez. Yeah, right. La 7 eram in picioare. O sun pe mama, ea era vioaie si ciripea in telefonul meu, eu eram lesinata de oboseala. Il sun pe tata, aflat pe drum deja, sa-l rog sa ne organizam cumva, sa mearga el mai mult pe la spital, ca e de boli infectioase si mi-e frica pentru bebe. Fac un orez fara sare si pachetul pentru Bu... care ma suna ca sa ma duc la 9 sa-l externez. Vorbesc cu mama, sa merg cu ea. Facuse si ceai de menta, bun. Apare si tata, care s-a intors din drum. Ma duc cu ela la spital. Ploua, nu aveam umbrele. Bu vrea acasa. NU merge acasa, ca nu e bine. Ii luam ziare si il organizam. Nu e happy- WC-ul nu are colac si nici hartie igienica. Pt o toxiinfectie alimentara, chestie care implica multe scaune, asta este o tragedie. Plus ca noaptea eu il lasasem fara nimic iar asistenta i-a spus ca "ei nu sunt magazin"... Aberant, aberant, aberant. Trebuie insa sa recunosc si faptul ca dorctorita de la camera de garda a fost tare draguta si nu a vrut nici un ban. Surprinzator, nici baiatul care l-a plimbat cu caruciorul cu rotile prin spital...

Tata a preluat totul si a inceput sa merga el pe la spital, sa nu ma mai duc eu... Evident ca i-am mai facut si alt orez, cu ceva sare de data asta, evident ca am facut litri intregi de ceaiuri... si ca Bu vroia acasa, insa nu l-au externat decat duminica de dimineata, si si atunci pe propria raspundere si cu medicamentatie pe reteta. Am tropaduit de mama focului pe langa el, m-am dus la farmacie si apoi la magazin sa-i iau legume si pui, sa fac supa si alt orez (:D)... si dupa ce ma extrag din bucatarie, destul de jumulita, ii pun supa in brate sa manance si inocenta maxima picata din cer ma intreaba: "tu ai facut asta??? este extraordinara, are gust, tot, ooooo, e exact cum o face mama mea...". Eram prea obosita sa reactionez, insa e clar ca era dus cu capul, facusem o banala supa clara de legume din care a mancat cu pofta chiar si morcovii, desi sustine sus si tare ca lui nu ii plac...

Acum e bine, pus pe picioare, insa am de gand sa-l toc marunt pana cand se duce sa-si faca niste analize, ceva, pentru ca e clar ca are o problema- a mai facut asta prin facultate si clar organismul lui reactioneaza foarte urat, chiar exagerat- a facut toxiinfectie de la ce a mancat vineri la pranz si s-a imbolnavit si un alt coleg, insa respectivul nu a rectionat asa de rau, nu a ajuns la spital. Asa ca eu am trecut la faza cu ingrijeste-te ca sa nu mai faci asa ceva, ca eu te omor cu mainile mele :P...

Iar eu ma chinui sa ma refac dupa zilele astea zbuciumate, care m-au epuizat la maxim. Si piticania a inceput sa se agite tare de tot duminica, de a decis Bu ca "a vazut ca a venit tati acasa si se bucura" :-)), pffff ce i-ar face "mami" lui "tati" asta... foc mic cu ardei iute :D

7 comments:

mamica de Sebastian said...

Waw ce weekend zbuciumat a-ti avut,va doresc insanatosire grabnica..

Anonymous said...

Draga Zu, mi s-a intimplat acceasi chestie acum citiva ani, am fost singura din grup care a reactionat in halul asta, eram la Petrila la un festival si dupa o noapte de voma m-a dus Bu al meu pe brate la spital, tensiunea tot 7, la spital se fisticisera doctorii mai mult ca Bu al meu e francez si au reactionat destul de greu... Am stat acolo juma' de zi ca voiam sa plec, m-au lasat dar pe propria raspundere, nu pot sa-ti zic ca nefiind la noi nu avea cine sa ne gateasca si ciuguleam piine si beam doar ceai de menta... Apoi am aflat ca ceilalti care mincasera acelasi lucru bausera tzuica, cea ce evident a mai atenuat din efecte. De atunci nu mi s-a mai intimplat si sincer sper sa nu mai petrec o astfel de noapte. Sper sa fie un episod izolat si la Bu al tau.
Si tie sarcina cit mai usoara!

delia said...

doamne, te inteleg perfect. nu-i de gluma cu toxiinfectia, mai ales pentru cel suferind. eu am petrecut un Paste singura cuc in Bucuresti, vreo 4 zile, pentru ca eram bolanda si in perfuzii si nimeni nu voia sa se apropie de mine. Oribil. sanatate maxima si dati-i inainte cu Smecta si ceai, chiar si dupa ce crede ca se simte mai bine.

Anonymous said...

Zu, esti uanderful, si sa stii ca te cetesc de ceva vreme...Esti asa de aproape de DoDu, doar ca se cunoaste ca esti femeie:D
Sa fii sanatoasa mamica si toti sa traiti fericiti!
Spor si la mai multe!

alina said...

Sanatate maxima lui Bu si lui Zu putere si rabdare, ca odata mamica, sa vezi ce nevoie o sa ai de ele!!! :)

IRN said...

Doamne fereste! Bine ca v-ati refacut. Dupa ce am trecut eu asta vara (la interval de 3 zile au murit tata si bunicul), acum am niste atacuri de panica cumplite, mai ales noaptea, ma bag in pat langa al meu si il ascult sa vad daca respira. Dupa ce am citit ce a patit Bu - si cu tine, nu vreau sa ma gandesc cum as reactiona intr-o situatie de-asta. Multa sanatate, kids & say no to catering :)

Zu said...

Multumesc tuturor pentru urari si incurajari. Bu se simte bine acum, desi lanseaza in eter idei despre cum ar trebui sa tina el un post :D... Recunosc ca eu m-am resimtit teribil dupa toata aceasta agitatie, am obosit incredibil de tare si foarte greu reusesc sa ma refac dupa zilele astea de epuizare- probabil ca sarcina e motivul, pentru ca altfel eu reveneam mai repede.
Dar suntem bine amandoi, pe sistemul hopa-mitica: ne-am rasturnat si acum am revenit in aceeasi pozitie :-).