01 September 2008

Pitici mici...

... misuna pe creierul meu si tot joaca tontoroiu. Draci, draci, draci. Dupa un weekend de pomina in care am reusit performanta unei certi monstruoase cu Bu, maybe the biggest in a long time, de dimineata mi-am gasit masina blocata de un nene pe care cred ca puteam sa-l iau la suturi daca il vedeam. Dar nu l-am vazut, asa ca acum sunt fara masina si cu perspectiva unui drum pe jos pana acasa.

Bonus: ai mei s-au intors si mama si-a gasit valiza fortata (nu, nu avea ce sa-i fure, insa, vai, placerea de a calatori cu avionul!).

So much for my well kept zen state of mind...

Badly need chocolate and a big hug.

7 comments:

laura said...

big virtual hug.. from a stranger...
hope it helps, măcar puțin puțin.. :)

Anonymous said...

imi pare rau de ce s-a intamplat...e mai usor sa distrugi decat sa construiesti...iar noi acuma foarte distrugem...cer pauza de incetarea focului...

ana said...

:)

Messalina said...

hormoni, mostly.
o sa treaca.
Asigura-te totusi ca si Bu stie asta. Asa, o sa uite mai usor anumite chestii pe care i le spui cind esti... mai putin fermecatoare decit de obicei.

Zu said...

:-)) impacare virtuala...

Orice vorba buna ajuta cand sunt down, asa ca multumesc de mesaje.

Iar cu hormonii... corect, desi insist sa spun ca eu am dreptate... mda, sunt si capoasa pe deasupra, ce combinatie minunata :-))...

Messalina said...

dar bineinteles ca ai dreptate!
Doamne, doar nu s-a inteles altceva...

Zu said...

:-)))))))))))))))))))

There was an error in this gadget