Mai avem o saptamana si intram in luna a cincea. Burtica mea deja s-a lansat pe orbita si, dupa o perioada de ezitare, a castigat detasat in concursul "care este mai in fata", tinut cu sanii mei. Labele picioarelor au inca un avans considerabil, dar nu le vad bine in stilul asta... Iar eu, care nu am avut in viata mea asemenea rotunjime, incep sa am probleme sa ajung sa ma incalt :-). Dormitul pe burta a picat deja...
Somnul ramane principala mea problema. Aproape in fiecare noapte, undeva intre orele 3 si 5, eu ma trezesc ca si cum, gata, am terminat de dormit e ora de sculare. Mai nou ma uit la televizor o ora-doua, cat sa obosesc suficient ca sa ma pot culca la loc. Dar nu e o varianta. Nu ma odihnesc. E obositor si naucitor si so far nu gasesc o solutie: am incercat sa nu mai dorm de loc in timpul zilei, oricat de somn imi e si chiar sa stau treza pana noaptea tarziu, ca sa imi schimb ritmul asta de viata. Nu merge. Cand m-am culcat pe la doisprezece noaptea, la trei eram in picoare si ma uitam cu invidie la Bu care dormea netulburat langa mine... Multa lume imi spune ca probabil si dupa ce se va naste copilul se va trezi noaptea la orele acestea. Eu sper ca dupa ce se naste sa cada lat dupa toata aceasta agitatie si sa doarma noaptea neintors :-)).
Interesant este ca toata lumea imi spune ca arat excelent, odihnita si radioasa. Forul meu interior e cam smotocit, though...
In rest e bine. Ceva probleme cu respiratia, dar inteleg ca sunt firesti si obisnuitele senzatii date de modificarile in corp. Acum am crampe, din cauza faptului ca uterul se largeste si apasa pe ceva ligamente pe acolo. Nimic teribil, in continuare cred ca sunt norocoasa si am o sarcina pe cat de usoara poate sa fie o sarcina. In weekend am dus copilul la un restaurant mexican, il plimbam, il mangai si ii pandesc miscarile, i-am facut poza...
Exista si o mare temere... Cine a citit la viata lui ceva benzi desenate cu Asterix si Obelix stie ca seful tribului nu se teme decat de un singur lucru: sa nu-i cada cerul in cap. Eu ma tem sa nu racesc/ fac gripa. Pentru ca datul meu personal este ca invariabil racesc in fiecare sezon (= la fiecare schimbare de temperatura, da, inclusiv de la aerul conditionat) si in fiecare toama-iarna-primavara am cel putin o repriza de gripa, din cele serioase, cu febra si dureri de oase. Si acum am de trecut un bebe peste iarna, taman in ultimele luni de sarcina si chestia asta imi echivaleaza cumva cu Everestul. Ai mei zic ca NU trebuie sa ma panichez. Eu zic ca sunt realista si prudenta :D.
Iar vremea de acum ma nelinisteste. Mai ales ca de dimineata m-am trezit cu o durere in gat si o stare cam proasta. In fine, realitatea este ca starea proasta poate avea si alte explicatii (mai ales somnul in continuare nesatisfacator) insa, pentru siguranta si pentru linistirea mea psihica, am ales sa stau azi acasa. Bu, relativ cazut din copac de cele mai multe ori, a fost palit de unul dintre accesele lui de grija... asa ca m-am trezit asezata pe canapea, cu picioarele pe taburet, infofolita intr-o patura si cu radiatorul pornit. M-am copt :P.
3 comments:
Zu,
Ia niste vitamina C, niste echinaceea, niste chestii naturiste (propolis, miere) si vezi ce ti se mai poate recomanda de catre specialistul de la plafar. Dar inainte sa inghiti orice, intreaba medicul.
Hai c-o sa fie bine.
hahaha Bu e genial cu grija asta a lui. FAcem pariu ca dupa ce se naste copilu nu mai are treaba cu el?:))) [gluesc desigur].
mai, ai grija
sarcina usoara in continuare,sa-ti traiasca
app, cum a reactionat la mancarea mexicana?
stiu ca mama cand era gravida cu mine se plimba in fiecare seara juma de ora prin parc.
Pe moment ma doare in gat de moooor. Iar pana acum am bagat cam un litru de limonada in mine si doi morcovi- aport de vitamine, nu??? si well, am ramas fara lamai :-)). Si nu, nu am iesit inca din casa. Si da, sunt cam agitata- urasc sa fiu bolnava, mai ales acum si la naiba, nici macar nu mai incap in pijamalele mai groase si nu, nici nu mi-am luat sot grasut ca sa-i pot fura hainele :D.
Bu este complet unic, de multe ori ma gandesc care erau sansele sa dau taman peste asa un specimen, insa, well, l-am gasit si de atunci viata mea este orice numai plictisitoare nu :-)). Se zice ca iti pot da seama cum se va purta cu copilul dupa cum se poarta cu animalele sau cu alti copii iar Bu a trecut testul cu brio, atat cu Biggy cat si cu nepoteii din dotare. Mai greu o sa fie cu trezitul noaptea, langa Bu poti sa tragi cu tunul si tot nu aude :D.
Bebe pare sa aprecieze orice mancare ii bag la sufertas (mancare sa fie, ca e cam disperat dupa hrana!), asa ca n-a comentat nimic nici la cea mexicana ( e drept ca nici eu nu am mancat picant...) si intentionez sa ii mai ofer diverse experimente culinare.
Iar de plimbat, e grozav, si eu incerc sa ma tin de asta, insa nu imi iese chiar zilnic, din pacate.
Post a Comment