31 July 2008

Boscorodeli despre responsabilitati

Iar m-am enervat. Pfffff. Sunt singura in birou, responsabila cu toate cele si suna telefonul: o cucoana, palita brusc de un exces de zel, vrea ceva. Asa ca sun un coleg implicat in susnumitul proiect. Si? In loc sa incerce sa ma ajute sa rezolvam problema incepe sa se eschiveze, plin de draci. Asa ca ma intreb: care naiba e treaba cu responsabilitatea??? Unde s-a dus, ce face???

Din ce in ce mai mult in ultimul timp ma simt ca picata de pe alta planeta pentru ca ma incapatanez sa imi duc EU proiectele la bun sfarsit si sa raspund de ele pana la capat. Asta insemnand ca imi fac treaba, o fac bine, raspund de ea si chiar sunt capabila sa vin pana la birou la ore imposibile sau sa gasesc o solutie in situatii de criza. Evident ca ma bucur si de reversul medaliel: am un program flexibil, insa nu despre asta e vorba. Ci despre responsabilitate. Care a devenit un concept usor de pasat de la unul la altul, lately.

Mie imi par chestiuni firesti: cine raspunde de acest proiect? cine isi asuma responsabilitatea? etc etc... Daca raspunderea nu e la nimeni, cand ai nevoie de ceva, cu cine vorbesti? Ce faci? Situatie de criza??? Plus, cine garanteaza reusita si poate si calitatea lucrarii daca nimeni nu si-o asuma???

Si... cand nu esti acolo si exista o urgenta, ce faci? Astepti linistit ca altii sa descalceasca problema in numele tau, eventual cu mai mult chin si poate si greseli inerente, pentru ca tu nici macar nu ai bunavointa sa le dai niste informatii minime si sa ii rogi frumos sa iti salveze fundul? Fundul TAU, pentru ca este responsabilitatea TA??? Cum poti sa stai asa linistit, eventual chiar nervos ca, "si eu ce sa fac"??? Pai ok, e o urgenta si astia sunt nebuni ca ii apuca asa si, da, merita toate suturile posibile insa, dupa mine, ai doua variante: ii suni si le spui TU ca sunt nebuni si nu poti face nimic sau rezolvi cumva situatia (tu personal sau rugand pe cineva sa te ajute). NU, nu lasi pe altul sa faca astea in locul tau, pentru ca respectivul nu are de ce sa isi asume proiectele tale, nu???

Sunt persoane care imi spun ca, hei, esti insarcinata, de ce nu lasi balta the big project la care muncesti si pe care iti e cam greu sa-l duci, intre doua reprize de somn si trei ture la toaleta??? Ca doar ai un motiv foarte bun... Si eu ma incapatanez sa zic ca, bai, e proiectul meu, eu l-am inceput, e responsabilitatea mea, incerc sa-l duc pana la capat.

Incep sa ma simt cam fraiera...

2 comments:

Unknown said...

Din păcate aici e o relaţie invers proporţională între durerea în fund şi responsabilitate. Iar dacă "self esteem"-ul respectivului nu se sesizează atunci cineva ar trebui să-i impună proporţiile dictate de bunul simţ. Te-aş sfătui la acelaşi tratament, dar la unii responsabilitatea doare mai tare ca fundul...

Zu said...

A avut un puseu de bun simt si m-a sunat peste doua ore, cand deja rezolvasem criza... bleah.

Dupa cum spuneam, ma tem ca posed mult prea mult bun simt pentru lumea asta, si nu pentru ca am eu in exces ci pentru ca, well, nu se mai poarta :D.