03 June 2008

Biggy



De mult timp ma tot gandeam sa scriu despre Biggy, iata ca azi am primit un impuls suplimentar, citind acest post.

So, Biggy este un Beagle. Caine de vanatoare la origine (vulpi, iepuri), scotocitor si agitat, folosit, pe rand, la vanatoare (foarte popular in Anglia secolului 19), testari pe animale :-( (in special pentru cosmetice) si detectarea alimentelor in aeroporturile din America, Austria, Canada, Japonia etc. Coada cu varful alb este tipica, de mare ajutor pentru a repera cateii in iarba inalta :-).

Cea mai draguta poveste legata de un Beagle a auzit-o Bu de o doamna pe strada, cand era Biggy mica si agitata rau. Doamna avea si ea un Begle, asa ca Bu a intrebat-o daca si cand mai creste tot asa de nebuna e... It turns out ca acel Beagle, vara, cand i se facea cald, deschidea usa de la frigider si se culca in fata lui, sa se racoreasca. Asa ca doamna a lipit usa cu scotch, sa n-o mai poata deschide. Si catelul a lins scotch-ul pana cand l-a dat jos si a putut deschide din nou usa...



Biggy a noastra este un catel plin de personalitate. Are hachite, toane si tabieturi. Si e capoasa. Si fricoasa :D. A fost luata pe vremea cand in Romania inca nu existau crescatorii de Beagle, so a fost adusa taman din Ungaria si a devenit rapid minunatia cartierului. Asa catel dragut nu s-a mai pomenit... toata lumea o striga pe nume, o mangaie si o alinta, iar mandra stie si merge tantosa pe strada, cu coada in sus :-).

In materie de relatii cu oamenii, Biggy are doi zei personali: mama si Bu.

Mama este responsabila cu confortul ei personal si de aceea este adorata, dar nu respectata :-). Fara sa stea prea mult pe ganduri, daca Biggy nu are chef sa faca ceva, pur si simplu nu are chef si gata. In schimb, cand intra mama pe usa, sare in jurul ei si "scartaie" de parca ii povesteste tot ce i s-a intamplat in absenta ei, intr-o agitatie nebuna si, in general, se cam tine dupa ea prin toata casa. Cele doua impart si fotoliul, caci atunci cand mama sta la televizor Biggy se duce frumusel si ii zgreptana cu labuta iar mama se da usurel la o parte, sa incapa si mirandolina :D. Ele doua stau cel mai mult timp impreuna, se plimba, mama vorbeste cu ea, ii da de mancare si o rasfata, iar Biggy o iubeste cel mai tare pe ea, o adora pur si simplu.

Iar Bu este autoritatea suprema. Pe el il asculta neconditionat, din motive care imi scapa. Daca Bu ii spune sa stea jos pana cand ii face el semn, cel-mai-capos-catel-din-univers se aseaza pur si simplu in fund si sta cuminte. Amazing. Bu vorbeste cu ea, o alinta, o gadila si ii susoteste diverse chestii la ureche... sau pleaca la plimbare cu ea si pe drum ii face educatie: stai, nu e voie, vino aici... orice ar face, "pisica" e moarta de incantare.

In rest...
- daca vine cineva drag ei acasa face ture isterice prin toate camerele, de pe canapea pe fotoliu, in jurul mesei din bucatarie si de la capat...

- cand era mica o inchideam in baie cand plecam de acasa, sa nu faca prostii prin casa. Pana cand am gasit-o bine-mersi, vesela, vioaie, in hol (cu usa de la baie deschisa)... Era mult prea mica sa poata ajunge la clanta, insa, pe usa, aveam agatat un halat- a tras de el pana cand a fortat usa sa se deschida :-)

-daca vrea sa se culce, se inveleste. Singura. Trage patura peste ea si o suceste si o invarteste pana cand este complet acoperita (de multe ori era sa ne asezam peste ea...). Daca i se face prea cald scoate nasul afara. Sau o labuta. Noaptea chiar se mai da jos din pat si se culca pe podea, sa se racoreasca. Dupa care zgreptana cu labuta, sa-i ridice mama patura- sa se suie la loc in pat.



- vecinii parintilor mei au un caine lup, pe care l-a subjugat total. Cand ea iese in curte, el se baga cumintel in cusca si o lasa sa manance grauntele din vasul lui. Nu ca n-ar avea si ea acasa... dar "ale lui sunt mai bune". De obicei isi umple botul cu graunte si vine cu ele acasa. Mai nou, grauntele ei sunt "de dieta" si taman a luat teapa vietii ei cand mama, miloasa, a vazut ca bietul caine din curte avea vasul gol si i-a pus si lui graunte de la Biggy, care n-a stiut si si-a umplut botul cu graunte dietetice, pe care le-a abandonat rapid, profund scarbita, spre amuzamentul mamei...

- nu e prea clar ce fel de caine de vanatoare este dansa, pentru ca ii este frica de sunete. In general, daca este o situatie de criza, prefera sa se ascunda dupa picioarele mamei si sa latre de acolo, iar artificiile sunt cel mai ingrozitor lucru posibil. La un Revelion am cautat-o disperati prin toata curtea, ca sa o gasim varata dupa o magazie unde erau niste gramezi de lemne... nici acum stim cum a reusit sa intre acolo...

- si nu ii place ploaia. Nu vrea sa iasa afara cand ploua si topaie gratios peste orice balta gaseste in drum, profund deranjata.

- singura persoana care reuseste sa o oboseasca este nepotelul meu. El o iubeste enorm si tot vrea sa se joace cu ea, insa de la un punct incolo Biggy oboseste si... se ascunde :-). Ori se duce intr-o camera mai retrasa, ori se vara sub sapte paturi de nu se mai vede nimic din ea... iar daca Bebel o striga, poate sa fie chiar langa mormanul de paturi sub care e ea, nu raspunde, se da disparuta... (odata a cazut din pat cu tot cu morman si Bebel a gasit-o, fericit :-))



- la munte are scaunul ei, pe care sta placinta la soare...



- sta cuminte si isi vede de ale ei, insa cand simte doar ca mama vrea sa plece de acasa, se infiinteaza in hol (inainte ca mama sa apuce macar sa inceapa sa se imbrace, nu, nu stim cum isi da seama)

- sforaie :-)

- e extrem de rapida. Cand era mica fura cate un papuc... Daca faceai cativa pasi inspre ea, se indeparta si ea, nitel, exact cat era necesar sa nu o ajungi... Daca o luai la fuga, puteai sa fugi mult si bine, e mica si rapida... Avea o figura... jur ca radea cu toata gura la tine, intr-un fel de "prinde-ma daca poti"...

- exemplu tipic de caposenie: once a ramas singura acasa cu Bu si cu mine. Si, la culcare, l-a suparat pe Bu, care a dat-o jos din pat si a trimis-o sa doarma pe fotoliu, in coltul opus al camerei. Pfff, se baga Bu in pat si se gandeste ca a fost prea dur cu bietul catel, asa ca incepe sa o fluiere si sa o cheme. Biggy, de pe fotoliu, nimic, nimic, nici un zgomot, nu se misca de acolo. Bu, cuprins de remuscari, se da jos din pat, se duce la ea si imi povesteste extrem de mirat ca Biggy nici nu il baga in seama, i-a intors spatele si il ignora complet... asa ca a luat-o in brate, alintand-o, si a adus-o in pat, unde mandra s-a asezat "in scarba" pe un colt de patura, cu o atitudine exact de genul "eu nu vreau sa fiu aici, dar daca voi insistati...). Am ras cu lacrimi, mai ales ca peste o jumatate de ora deja incepuse sa-si faca tacticoasa culcus intre noi...

4 comments:

Anonymous said...

Super frumos!
Imi doresc si eu un astfel de catzel! cred ca sunteti f. bucurosi ca-l aveti!

Zu said...

:D multumesc. Am avut si o boxerita mai inainte- si ea era o figura. Tot imi spun ca o sa scriu un post si despre ea, insa e mai greu cu fotografiile, ca trebuie sa le scanez si de aceea tot aman...

suflet fara chei said...

vaaai cat de dulce e :x si ce nebun e :)) am si eu o pisica de vreo 9 ani si parca e sora lui leit :))

Zu said...

:D mi se par fantastice animalele, cu reactiile lor... nu doar ca au suflet, dar zau, uneori am senzatia ca inteleg si gandesc tot. E clar ca au personalitate.

There was an error in this gadget