Yep, I'm back.
Si ma gandesc sa-mi las blogul in abandon. E oare un gest de mama denaturata???
Oare i-ar simti cineva lipsa? Sorry, stiu cum m-am simtit eu cand mi-au disparut de sub nas cateva bloguri pe care le citeam frecvent... insa, hei, are sens blogul meu??? Pentru ca, as far as I'm concerned, acest blog pare sa-si fi atins scopul si inca nu-mi dau seama ce alt sens sa-i dau...
Dilema.
Probabil ca o sa incerc sa ma explic la un moment dat, pe moment sunt cam multe idei in capul meu. Insa pana la urma intrebarea de baza este: ce sa fac cu blogul, sa-i dau shut down????
10 comments:
nu :( CEL MULT hibernate, dar shut down nuuu :<
eu citesc blogu tau, as prefera sa nu-l inchizi :) - daca tot ai intrebat...
Mesajele voastre sunt tare incurajatoare si, hei, fac foarte bine la moral (plus ca m-au facut sa scriu postul urmator) :-)). Multumesc.
fa cum ai tu chef, daca simti nevoia unei pauze, ia-o, desi as prefera sa nu :)
Nu stiiiiu, acum am indoieli, pfff... Ma gandesc sa-i mai dau o sansa si sa vad unde ma duce (makes sense???)...
Zu, eu o sa fiu un pic egoista in acest raspuns :D And I will quote my friend Ahmed, the dead terrorist:
I KILL YOU!
So please, pretty please, mai bine nu-l inchide :D
Rebranding/repoziţionare :) Fară hutdown.
ok. So far we have un relativ stand by... Thinking about rebranding :-)).
Sa nu indraznesti! Sa stii ca te caut si tot te gasesc! Ce daca stai la etajul 8? O sa vin la ora doua jumate noaptea si iti cant fals si racnit o manea din cea mai crunta, in care o sa am grija sa strecor si numele tau, pana dai drumu' la blog inapoi. S-ar putea sa ma aleg cu vanatai de la legumele vecinilor tai aruncate in capul meu, dar iti cant sub fereastra, cum spuneam, pana dai iarasi drumu' la blog. De ce? Fiindca am nevoie de "chioscul de inghetata". De-aia! Ce e "chioscul de inghetata"? Pai sufar de o frustrare acuta: toate lucrurile bune, sau cel putin cele dupa care ma dau eu in vant, au disparut sau dispar, se strica sau se "imbunatatesc", sunt "lasate sa moara" sau pierdute pe drum... Ma nemultumeste la culme chestia asta si acum mi-a casunat pe tine! Intai mi-au disparut biscuitii "Voinicel" (deliciosi proaspeti si extrem de buni tari si vechi in pauze, la liceu, cand muream de foame si nu-mi luam altceva de mancare, ca sa-mi economisesc bani de film, de cafenea sau de teatru). Pe urma mi-au disparut "curtea scolii si spatiul verde" de la sc. generala, pe care le-au ingradit si para ingradit (ca sa nu mai intre diverse personaje dubioase), unde ma duceam si jucam basket ori stateam pe scaunelele de piatra si citeam sau pur si simplu ma balaceam in melancolia anilor de scoala... Apoi mi-a disparut cafeneaua in care ne intalneam toti colegii de liceu si stateam la o sueta sau la un joc de bridge, mi-au disparut o parte din jucariile pe care maica-mea (fiinta practica) le-a dat unor copii prin bloc din lipsa de spatiu (si "oricum, ce mai faceam eu cu ele??". Really?!). Pe langa astea, mi-au disparut multe asemenea, cu care ma rasfatam cand aveam chef. Totusi, lovitura de gratie mi s-a dat cand mi-a disparut chioscul de inghetata din statia de autobuz! Chestia asta mi-a declansat un soi de nebunie, de care sufar si in acest moment :D .
Intr-o zi am descoperit blogul tau si din cand in cand mai citeam posturile, si imi facea placere sa citesc scris undeva parte din viata mea, fara ca eu s-o fi scris vreodata. Am si invatat multe lucruri, unele de-a dreptul frumoase, de pe blogul tau. De pilda, anul asta o sa-mi decorez si eu portocalele cu niste cuisoare, idee citita aici, pe blogul tau si care mi s-a parut tare draguta! Acum vad ca te bate un gand ucigas. Bad! Bad girl! Mai sunt si alte bloguri, iar cand voi avea inspiratie si nerv, o sa-mi deschid si eu unul, insa blogul tau, intre timp, a devenit "chioscul meu de inghetata" si asa va ramane pentru mine. Te-as ruga sa binevoiesti sa te mai gandesti si la lume amarata si cu creierii vraiste, asa ca mine, si sa pui mana sa scrii in continuare. Daca nu, stii ce urmeaza: concert Deep Purple in varianta manelizata, la doua jumate dimineata, sub fereastra unde tu se presupune ca ar trebui sa dormi. Sau poate voi cumpara un ceas cu pendula pe care sa ti-l atarn de usa de la intrare... Hmmmm.... cred ca astfel as scapa si de vanatai si rezultatul scontat ar fi mai sigur... Ma mai gandesc. Depinde in ce faza a nebuniei ma voi afla atunci. :D Bye hon!
@ anonymous: :-)) Evident ca sunt magulita pana in ultima fibra a fiintei mele (:-))) si destul de speachless (o, da, si evident ca taaare mi-ar placea sa raspunzi, pls, la intrebarea din postul urmator, ala cu Hello)... si ca mai am cam saptezeci de mii de intrebari itite in capul meu cret... asa ca, well, am sa trec direct la un "multumesc frumos de mesaj, feels good to read it" :D.
Cat despre blog: voi incerca sa evit un Deep Purple manelizat si, well, keep in touch...
Post a Comment