06 September 2007

Si totusi...

Ok, ieri am avut o zi memorabila. De ce? Pentru ca merit, I guess... sau pentru ca asa sunt toate zilele mele daca le privesc din unghiul "sunt critica da' ma distrez" (e, si ce daca nu are prea mullt sens???).

In fine, dupa cum incepusem sa spun... ieri m-am dus la service-ul Nokia, pentru ca am ceva probleme cu hands free-ul. La service- coada. Trei persoane in fata mea. Mereu e coada. Si cald. De mori. Da, mai fusesem si cica urma sa mi-l schimbe daca aduc si factura (s-a dovedit ca l-ar fi schimbat dar hei, nu il aveau pe stoc, asa ca ma mai duc...). Anyway, acum aveam si factura. Booon... in fata era un individ, versiunea jeans-all-over (camasa si pantaloni) care mesteca guma de zor si, din cate am dedus, venise cu telefonul sefului la reparat. Si a inceput balamucul: si-a sunat seful sa-i spuna ca trebuie sa lase telefonul la laborator, sefului nu i-a placut ideea, a vrut sa vorbeasca si cu cel de la Nokia, respectivul i-a explicat chestii cu "va inteleg dar asta este politica firmei" pana cand imi capiase mie capul, finally s-au apucat sa faca actele sa-l lase, am auzit toata istoria repovestita de omul in jeans- in timp ce ii explica diversele nuante celui de la ghiseu... etc etc. Ok, am zis ca totusi trasenia se aproprie de final. Neeee, nu s-a terminat pentru ca i-a dat bateria de la telefon... si a scapat-o pe jos (!!!)... asa ca au cautat-o pe langa desk, sub desk, pe desk... iar dupa aceea care genialului om in jeans i-a venit ideea sa-i arate si telefonul proprietate personala si sa intrebe cum se deschide carcasa... asa ca am aflat cum se deschide carcasa... Aaaaaaaaaaaaaa, deja cel din fata mea dadea semne ca se pregatea sa-si faca sepuku.

Eu macar aveam ceva surse alternative de amuzament: tocmai primisem un telefon, cum ca aveam o sedinta la 12.00. Hehe. M-am uitat luuung in jos la mine si m-a pufnit rasul: Globes negrii, blugi cu aspect usor tocit, maieu negru mai lung si desupra tricou bleu cu Pucca, bentita bleu in par :-)). Yep, ready for a meeting. Bring it on!

Bon, asta a fost dimineata. Seara s-a incheiat glorios cu sosirea mea acasa impreuna cu Bu. Intram frumos pe usa, eu ma duc la ale mele, cand Bu zice "he", se napusteste la usa, o deschide, se uita afara, o inchide repede si afiseaza o privire tulbure.

...

Il cunosc de mult pe Bu asa ca mi-a picat repede fisa la ce s-a gandit:

"Ti-au furat bicicleta?"

"Da!!! Nu vreau sa vorbesc despre asta!"

Pfff... Bicicleta luata recent (second hand). Sincera sa fiu, nu cred ca bicicleta aia urma sa aiba zile prea bune. Parerea mea e ca lui Bu ii cam trecuse entuziasmul initial, asteptam momentul in care sa-mi propuna sa o vindem sau ceva... Dar au furat-o. OMG. Bicicleta legata cu lantul (la ambele roti) de balustrada... Si nu stam la parter. Sau la etajul 1-2-3... Si de dimineata era acolo.

No comments:

There was an error in this gadget