20 December 2006

Asta e postul de azi... :-)

Hmmm... am aflat ca fac parte din generatia X :-P. Nu regret, dimpotriva, cred ca mi-a folosit- sa fiu omul care sunt astazi. Ma simt insa ciudat cand intalnesc oameni care nu stiu cum era, nu au amintiri comune: am avut un moment in care, aflata in public, am spus "mama eroina" si mi-am dat seama cu stupoare ca, ups, majoritatea nu au inteles, ce sa mai si rada ???!!! Era frig, faceam cada la cele mai ciudate ore din noapte, "cand venea apa calda" :-); geaca de blugi era o valoare; pungile frumoase din strainatate se colectionau, erau "ceva" :-) etc etc. Traiesc o forma de nostalgie, umana, nu, evident ca nu imi doresc intoarcerea la ce a fost dar cuvinte ca "pampoane" :-)) trezesc o gama larga de amintiri speciale despre "cum era atunci". Stiu ca a existat o tentativa de a aduna amintirile cotidiene ale unor tineri (mai mari ca mine), intr-un volum coordonat de Patapievici, daca nu ma insel ("O lume disparuta"). Am citit-o si nu m-am regasit in ea. Prea putin. Povestesc cu ironie, prezinta lucrurile cu revolta, ca si cum vedeau in permanenta dedesubturile, manipularea din background-ul oricarei miscari a statului... nu stiu, eram mai mica... poate asta e... eu nu am perceput asa lucrurile. Eram copil, nu stiam ca poate fi altfel, intelegeam ca lucrurile nu erau ok, dar nu eram "revoltata"- abia acum inteleg cu adevarat absurditatea multor lucruri pe care le traiam.

1 comment:

Alina said...

Eu imi amintesc cu cea mai mare nostalgie vafele de vanilie si o crema de vanilie pe care o vindeau in cornet de inghetata...Adina or something...

There was an error in this gadget