14 September 2006

Deprimant

Intotdeauna am crezut ca daca iti doresti ceva suficient de mult si daca muncesti pentru lucrul ala, atunci o sa iasa- pentru ca meriti, pentru ca asa este corect, ca in acel moment toate fortele universului sa contribuie la realizarea acelui lucru (stiu, suna a Cohelio...). Daca ai transpirat pentru un lucru, la naiba, ar trebui sa-ti si iasa! Daca nu, ok, ai meritat-o... ca doar de-aia cand totusi iti iese se zice ca a fost norocul prostului :-).

Ei bine, nu, de cand m-am facut adulta responsabila (hmmm...imi vine si mie sa rad)ma lupt, ma zbat si incep sa cred ca pe langa UNELE chestii care ies, si altele, extrem de frustrante, care nu ies, singura certitudine care ramane este ca ma paste un ulcer...Restul afirmatiilor cu caracter de slogan, de tipul "Daca vrei poti!", se pierd intr-un frustrat "De ce naiba mi se intampla mie asta???".

La capatul unei zile incepute plina de bune intentii, in plina campanie de "vreau mai mult si sunt dispusa sa muncesc pentru asta", marele rezultat este ca am noduri-noduri in stomac. Astept cu nerabdare momentul in care sa fi invatat deja bucatica mea de chestie la care ma pricep si in care sa pot face lucrurile cu usurinta- pe moment se pare ca "trebuie sa invat", viata imi ofera noi si noi "lectii"... Nu era mai bine sa stau eu in locul meu caldut, ce atatea dorinte de a face mai mult???!!!

Singura chestie buna? Cu adevarat buna? Ca mi s-a confirmat (daca mai era nevoie) ca am o prietena adevarata. Care, in plina criza de lamentari telefonice (din partea mea) mi-a oferit spontan ajutorul. Multumesc A.

No comments:

There was an error in this gadget